Epistola catre evrei. Vol. 2. 8:1-13:25

In cartea Evrei, suntem atentionati de pericolul neascultarii in care au cazut aceia care au iesit din Egipt sub conducerea lui Moise si ale caror trupuri moarte au fost ingropate in nisipurile pustiei. Tragedia din Numeri este explicata de narator in termenii "pacatul cu voia". Or, stim din Levitic ca, pentru pacatul cu voia, Dumnezeu nu a prevazut nici o solutie, iar in Evrei ni se spune ca "daca pacatuim cu voia, dupa ce am primit cunostinta adevarului, nu mai ramane nici o jertfa pentru pacate, ci doar o asteptare infricosata a judecatii si vapaia unui foc care va mistui pe cei razvratiti" (Evrei 10:26-27). Cum trebuie definit pacatul cu voia? Oare pericolul il paste si pe cel nascut din nou? Cum trebuie definita credinta mantuitoare? Cum trebuie definita siguranta mantuirii? La astfel de intrebari raspunde Epistola catre Evrei.

Insa autorul nu se multumeste cu prezentarea si definirea pericolului. El se grabeste sa ofere cititorului solutia evitarii lui: credinta in Domnul Isus Hristos pastrata pana la sfarsit. O astfel de credinta atarna de masura cunoasterii Celui in care credem. Este deci firesc ca tema centala a acestei carti sa fie Persoana si lucrarea Domnului Isus Hristos. Fiind "Mare Preot al bunurilor viitoare, [Hristos] a trecut prin cortul acela mai mare si mai desavarsit, care nu este facut de maini, adica nu este din zidirea aceasta; si a intrat o data pentru totdeauna in Locul preasfant, nu cu sange de tapi si de vitei, ci cu insusi sangele Sau" (Evrei 9:11-12), castigand astfel o rascumparare vesnica pentru toti cei ce cred in El.