Epistola către evrei

INTRODUCERE

Pentru a înţelege Epistola către Evrei este esenţial să cunoaştem şi să înţelegem cele cinci legăminte pe care Dumnezeu le-a făcut cu Israelul, pentru că întregul mesaj al epistolei se roteşte şi se concentrează pe aceste legăminte. Aceasta, bineînţeles, ridică întrebarea, „Ce este atât de special în legătură cu Israelul? De ce a făcut Dumnezeu aceste legăminte cu Israelul? Care este scopul legămintelor? In ce mod sunt incluse aceste legăminte în planul general de răscumpărare a lui Dumnezeu?” Pentru a răspunde acestor întrebări importante, trebuie să ne întoarcem un pas înapoi în mărturia descoperită. De fapt, este necesar să privim cu atenţie în trecutul veşnic. Inainte de facerea cerului şi a pământului, a îngerilor şi a oamenilor, era doar Dumnezeul Triun. In Dumnezeul Triun erau toate perfecţiunile divine - dragoste, bucurie, pace, sfinţenie şi slavă. Se pare că în trecutul veşnic, acest Dumnezeu al dragostei a dorit făpturi care să împărtăşească dragostea şi slava Lui. Referirea la Dumnezeul veşnic şi nemuritor este făcută în Isaia 9 versetul 6. Acest fapt incredibil a fost scos în evidenţă în rugăciunea de mare preot a Domnului nostru în Ioan 17 versetul 24. Domnul nostru se roagă, „Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia, pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu: fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.” Şi apoi, în versetul 26, Domnul nostru se roagă din nou: „Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău, şi li-L voi face mai cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu, să fie în ei, şi Eu să fiu în ei.” Primul lucru care trebuie observat în trecutul veşnic privind Dumnezeul Triun este că El este Părintele veşniciilor care avea nevoie de făpturi sau copii care să împărtăşească dragostea şi slava Lui. Un al doilea lucru care trebuie observat în Scriptură privind trecutul veşnic este că Dumnezeul Triun este un împărst veşnic. 1 Timotei 1.17 afirmă, „A împăratului veşniciilor, a nemuritorului, nevăzutului şi singurului Dumnezeu, să fie cinstea şi slava în vecii vecilor! Amin.” Astfel, privind cu atenţie în trecutul veşnic, putem vedea un Părinte veşnic şi un împărat veşnic. Un Părinte veşnic avea nevoie de copii cu care să poată împărtăşi dragostea şi slava Lui. Un împărat veşnic presupune un tron veşnic, un domeniu peste care să conducă şi nişte supuşi de bunăvoie. Dr. Alva J McClain a afirmat bine, „o cercetare generală a materialului biblic arată că acest concept al ‘împărăţiei’ consideră o situaţie totală conţinând cel puţin trei elemente esenţiale; primul, un conducător cu o autoritate şi o putere corespunzătoare; al doilea, un regat cu supuşi; şi al treilea, exercitarea actuală a funcţiei de conducere.”...