Cartea profetului Osea

Introducere

Profetul Osea se adresează în special celor zece seminţii, deşi menţionează de mai multe ori şi seminţiile lui Iuda şi Beniamin. A ignora acest lucru însemnă a adăuga obscuritate la limbajul, adesea dificil, al acestei cărţi. Astfel, pentru Osea, Israel înseamnă de obicei cele zece seminţii, în contrast cu seminţia lui Iuda (de exemplu, în Osea 1.6,11; 3.1; 4.15). Acelaşi nume, Israel, se aplică şi celor nouă seminţii în relaţie cu Efraim, care este căpetenia acestora (4.17), dar distincte de Iuda şi de Beniamin (5.5). Doar ocazional, numele Israel se aplică celor douăsprezece seminţii reunite, aşa cum au fost în trecut şi cum vor fi în viitor (3.5; 9.10; 11.1). Numele Efraim este mereu folosit pentru a desemna cele zece seminţii caracterizate prin seminţia lor dominantă. Aşa cum am spus, Iuda este pus în contrast cu Israel şi cuprinde, de obicei, pe Iuda şi pe Beniamin. Uneori, aceste două seminţii sunt numite separat. lacov este ansamblul poporului sub conducerea lui Iuda, seminţia lui dominantă. Rolul deosebit de important pe care îl joacă cele zece seminţii în această cartereiese din faptul că numele lui Israel (reprezentând aproape întotdeauna cele zece seminţii) este menţionat de 43 de ori, numele lui Efraim (cu acelaşi sens), de 36 de ori şi, în sfârşit, numele lui Iuda, de numai 15 ori.
Prin urmare, Osea este în mod esenţial un profet al lui Israel, iar această caracteristică o împarte - deşi într-o mai mică măsură - cu profeţii Amos şi Mica.
Osea a profeţit, ca şi Isaia, sub domnia aceloraşi împăraţi ai lui Iuda şi, în consecinţă, sub domnia seriei de împăraţi ai lui Israel care începe cu Ieroboam II şi se termină cu împăratul Osea, ultimul suveran al celor zece seminţii, înainte de a fi luate în captivitate. Adunând anii de domnie ai împăraţilor lui Israel de la Ieroboam la Osea, inclusiv perioadele dintre domnii, am ajunge la suma enormă de 82 de ani şi 7 luni, ca durată a acestei profeţii; dacă am adăuga, pe de altă parte, anii de domnie ai împăraţilor lui Iuda: Ozia, Iotam, Ahaz, precum şi cei şase ani ai lui Ezechia până la captivitatea celor zece seminţii, am ajunge la o sumă şi mai considerabilă, de 90 de ani. Un asemenea calcul ar fi eronat. Studiind profeţia lui Osea, putem observa cu uşurinţă că domnia lui Ieroboam II joacă un rol foarte restrâns în această profeţie; prin urmare, trebuie să scoatem din calcul cea mai mare parte din anii acestei domnii. Pe de altă parte, conţinutul acestei cărţi ne duce la concluzia că profetul Osea nu a fost contemporan cu întreaga durată a domniei omonimului său, Osea, împăratul lui Israel. Prin aceste calcule aproximative, ajungem la o durată a profeţiei încă foarte mare, dar care poate fi uşor considerată ca plauzibilă.
Conţinutul cărţii ne oferă numeroase indicii legate de împrejurările prin care profetul Osea a trecut sau de împrejurările care au devenit cauza imediată a profeţiilor sale. Aceste împrejurări vizează, pe de o parte, perioada de 11 ani intercalată între lunga domnie a lui Ieroboam şi domnia foarte scurtă a lui Zaharia şi, pe de altă parte, perioada de anarhie de 9 ani care a precedat venirea la domnie a lui Osea, ultimul împărat al lui Israel...