1 Samuel. Meditații asupra primei cărți a lui Samuel

Introducere

Cartea Samuel este continuarea cărţilor Judecători şi Rut. La începutul ei încă nu se încheiase perioada judecătorilor: preotul Eli era unul dintre judecători (1 Samuel 4.18), iar Samuel, primul profet (Fapte 3.24; 13.20), a fost şi el judecător în Israel (1 Samuel 7.6). Samuel a crezut că putea să-i pună pe fiii săi judecători după el (1 Samuel 8.1), dar infidelitatea lor a pus capăt acestei perioade a judecătorilor. De altfel, perioada judecătorilor a avut un caracter mai curând de tranziţie: aceştia au adus o uşurare temporară a situaţiei nenorocite a poporului vinovat de a-i fi lăsat în viaţă pe vrăjmaşii lui Iahve, în loc să-i extermine. Atras de acele naţiuni în nelegiuire şi idolatrie, Israel a trebuit să sufere sub jugul lor ca pedeapsă pentru neascultare. Fiind sub tiranie, poporul gemea şi striga către Iahve, iar El, plin de milă faţă de ei, le trimitea eliberatori care le dădeau un răgaz, scăpându-i pentru un timp din mâna celor care îi jefuiau. Dar, vai!, nimic nu le schimba inima. „Şi era aşa: când murea judecătorul, ei se întorceau şi se stricau din nou, mai mult decât părinţii lor, umblând după alţi dumnezei, ca să le slujească şi să se plece înaintea lor: nu părăseau faptele lor, nici calea lor cea încăpăţânată" (Judecători 2.19).
In perioada judecătorilor, preoţia a rămas legătura imediată şi recunoscută a poporului cu Dumnezeu, mijlocul lor de a lua contact cu El. Preoţia reprezintă poporul în relaţiile pe care acesta le are cu Dumnezeu, împăratul lui. In anumite momente din acele zile când „fiecare făcea ce era drept în ochii săi" (Judecători 21.25), rolul preoţiei putea fi eclipsat, dar legătura realizată prin intermediul ei se menţinea chiar şi aşa.
Cartea Rut se intercalează spre sfârşitul istoriei judecătorilor, pentru a ne descoperi gândul tainic al lui Dumnezeu cu privire la o nouă dispensaţie, cea a regalităţii sau a împărăţiei. Acolo îl vedem pe Dumnezeu pregătind un împărat după inima Lui; precum Şilo din profeţia lui Iacov, el trebuia să iasă din Iuda. Această carte începe deci cu Elimelec, bărbatul din Iuda, şi se încheie cu numele împăratului David, arătându-ne astfel anticipat cine urma să fie unsul lui Iahve.
Să reţinem faptul că relaţia cu Iahve este diferită sub preoţie faţă de cea sub împărăţie. Sub preoţie, această relaţie este imediată, deoarece preotul reprezintă poporul înaintea lui Dumnezeu, pe când în împărăţie există o autoritate stabilită asupra poporului. Poporul era supus împăratului, care trebuia să îl guverneze potrivit cu gândurile lui Dumnezeu, împăratul era cel de la care Dumnezeu aştepta fidelitate şi el era cel răspunzător înaintea lui Dumnezeu pentru infidelitatea lui Israel, iar destinul poporului depindea de comportamentul împăratului.
Până la instaurarea definitivă a împăratului avem cartea 1 Samuel ca o perioadă de tranziţie. Primul fapt important constatat în această carte este că preoţia ajunsese infidelă şi că nu mai putea sta la baza relaţiilor poporului cu Dumnezeu. Fără îndoială, preoţia este necesară în continuare şi nu poate fi desfiinţată, dar ea nu mai are întâietate. Prin împărăţie se stabileşte o nouă bază a relaţiei cu Dumnezeu...