Viața Bisericii conform metaforelor pauline. Perspectiva apostolului Pavel privitoare la natura și menirea Bisericii

Profunzimea eclesiologică a discursului paulin se datorează tocmai faptului că el alege, dumnezeiește inspirat, să descrie Biserica în mod special prin metafore. În demersul său, autorul vorbește despre rădăcinile vechi-testamentare ale Bisericii – felul în care a decurs pregătirea eclesială până în momentul întrupării Mântuitorului; descrie nașterea Bisericii, mai ales în raport cu intervalul întrupare-înălțare, timp în care a luat ființă Biserica; prezintă conotațiile termenului ekklesia, fără a omite procesul evolutiv prin care s-a ajuns la ele; clasifică și analizează metaforele eclesiologice ale apostolului Pavel în ordinea cronologică a scrierii epistolelor în care se găsesc, cu scopul de a observa, în final, și dezvoltarea gândirii lui Pavel cu privire la Biserică în decursul anilor, în funcție de nevoile tot mai complexe ale Bisericii primului secol creștin.

Concluzia la care ajunge autorul este că noțiunea eclesiologică fundamentală pe care o are în vedere apostolul Pavel, ori de câte ori descrie viața Bisericii prin metafore, este aceea de înnoire. Unde este prezentă Biserica trebuie să se vadă neapărat înnoirea duhovnicească, manifestată printr-o diversitate necuprinsă de expresii, deoarece ea este o viață nouă și tainică cu Cristos și în Cristos, condusă de Duhul Sfânt.