Tragedie in Biserica. Lipsa darurilor

Puteti scrie pe o hartie acest lucru ca fiind un adevar general valabil: Nu conteaza ce face un om, nu conteaza cat de prosper pare sa fie intr-un anumit domeniu, daca Duhul Sfant nu este Vitalizatorul suprem al activitatii lui, atunci totul se va prabusi cand va muri. Probabil ca cel mai trist lucru in aceasta privinta este faptul ca acest om poate fi cinstit la moartea sa pentru talentele si abilitatile sale, insa, in acea zi mareata cand Domnul nostru va judeca lucrarea fiecarui om in parte, el va afla adevarul. Tot ceea ce este lucrarea lui proprie, realizata prin talente proprii, nu va fi nimic altceva decat lemn, fan si trestie.
Cei care ma cunosc, probabil nu ma considera un om prea vesel. Dar, slava lui Dumnezeu, cunosc ceva despre adevarata bucurie a Domnului si cred ca ar trebui ca noi sa fim un popor vesel.
Cred cu adevarat ca lumea trista este atrasa de stralucirea spirituala – de adevarata stralucire. Unele biserici ii antreneaza pe usieri sa zambeasca aratandu-si cat mai multi dinti posibil. Insa eu pot sa simt acest fel de manifestare, iar atunci cand sunt salutat de cineva care zambeste pentru ca a fost dresat sa zambeasca, stiu ca dau mana cu inotatoarea unei foci dresate. Cand caldura si bucuria Duhului Sfant sunt prezente intr-o adunare si cand oamenii sunt involuntar bucurosi, rezultatul este ca au o influenta minunata asupra altora. Am spus lucrul acesta de o suta de ori: motivul pentru care suntem nevoiti sa cautam atatea lucruri care sa ne inveseleasca este faptul ca inlauntrul nostru noi nu suntem bucurosi cu adevarat si nu suntem fericiti intr-un mod care sa ne satisfaca. Recunosc faptul ca traim intr-o lume trista si ca problemele internationale, amenintarile nucleare, cutremurele si revoltele ii fac pe oameni sa dea din cap cu disperare si sa spuna: "Ce rost are?". Dar noi suntem crestini, iar crestinii au tot dreptul sa fie cei mai fericiti oameni din lume. Nu avem nevoie sa privim spre alte surse. Noi privim in Cuvantul lui Dumnezeu si descoperim cum Il putem cunoaste pe Dumnezeul credincios de deasupra si cum putem lua tot ceea ce avem nevoie din resursele Lui.
Acestea sunt lucrurile care conteaza: manifestarea darurilor Duhului lui Dumnezeu prin energia Duhului. Acestea trebuie sa fie importante in adunarile noastre. Consecinta acestora este ca Duhul Sfant Il face pe Isus Cristos bucuria si incantarea noastra suprema
Nu-I recunoasteti Duhului locul in Trupul spiritual, si Biserica va inceta sa mai functioneze asa cum a intentionat Dumnezeu.
In acea zi, vom fi complet demascati, iar lucrurile pe care le-am facut in puterea noastra si pentru slava noastra vor fi nimicite cu repeziciune asemeni fanului si trestiei care nu au nici o valoare si vor fi despartite pe vecie de faptele si lucrarile Duhului, descrise ca fiind comori vesnice in ochii lui Dumnezeu – aur, argint si pietre scumpe pe care focul nu le poate vatama. In acea zi, tot ce are legatura cu faptele firii va pieri, va trece si doar ceea ce a fost facut de Duhul lui Dumnezeu va ramane.
O congregatie crestina poate supravietui si, adesea, da impresia ca prospera in comunitatea in mijlocul careia se afla, prin exercitarea talentelor omenesti si fara nici o atingere din partea Duhului Sfant. Insa nu este nimic altceva decat o activitate religioasa si dragii oameni nu vor sti altceva mai bun pana in ziua cea mare si infricosata, cand talentele folosite de noi vor arde in foc si numai ceea ce a fost facut de Duhul lui Dumnezeu va ramane.
Din ceea ce vad si simt in cercurile evanghelice, trebuie sa spun ca 90% din lucrarea religioasa ce se desfasoara in biserici este realizata de membri fara daruri. Vorbesc despre barbati si femei care stiu sa faca multe lucruri, dar care esueaza in a manifesta darurile spirituale promise prin Duhul Sfant. Acesta este unul dintre modurile prin care am incetinit adevarata lucrare a lui Dumnezeu in Biserica Sa si in inimile oamenilor credinciosi din jurul nostru. Am permis unor membri ai trupului care nu au nici un dar autentic al Duhului sa faca lucrarea religioasa.
Duhul lui Dumnezeu, prezenta si darurile Lui, nu sunt doar dezirabile in adunarile noastre crestine; sunt absolut imperative!
In lumea noastra de astazi, mortalitatea si temporalitatea sunt scrise pretutindeni in Biserica lui Cristos. Motivul? Atatia oameni incearca sa realizeze cu inteligenta omeneasca si cu puterea firii ceea ce numai Dumnezeu poate face prin puterea Duhului Sau Sfant.
Pe cand aveam 19 ani si stateam cu toata seriozitatea pe genunchi in rugaciune, in camera din fata a casei soacrei mele, am fost botezat cu o puternica revarsare a Duhului Sfant. Doream voia lui Dumnezeu si ma opusesem aproape tuturor gruparilor si curentelor "ism"-ice care veneau cu formele, teoriile si invataturile lor. Toate au incercat sa ma culce la pamant. Unii spuneau ca mersesem prea departe; altii ca nu ajunsesem suficient de departe. Dar dati-mi voie sa va asigur de ceea ce a facut Dumnezeu pentru mine si in mine in acel moment. Nimic din afara nu mai avea vreo semnificatie care sa conteze pentru mine. In disperare si credinta, am facut marele salt de la ceea ce era lipsit de importanta la ce era incarcat de o importanta majora: sa fiu stapanit de Duhul Dumnezeului Celui Viu. Orice lucrare cat de mica pe care a facut-o Dumnezeu vreodata prin mine si prin slujirea mea dateaza din acea ora in care am fost umplut cu Duhul. De aceea pledez pentru viata spirituala a Trupului lui Cristos si pentru lucrarile vesnice ale Duhului vesnic pe care El le face prin copiii lui Dumnezeu, instrumentele Sale. In vietile oamenilor de astazi, Duhul Sfant face acelasi lucru pe care l-a facut si in vietile apostolilor si ale credinciosilor din primul secol.
Da, sustin faptul ca astazi, Dumnezeu poate face pentru noi tot ce a facut in zilele apostolilor. Oh, puterea care ne apartine – potentialul pe care il avem datorita faptului ca El este aici! Drepturile noastre cetatenesti sunt inca valabile. Statutul nostru nu a fost revocat.
Spunem ca avem toate privilegiile si responsabilitatile pe care le-au avut odata credinciosii de la Rusalii. Planul si promisiunile lui Dumnezeu pentru copiii Lui credinciosi nu s-au diminuat nici macar putin. Nicaieri in Cuvantul lui Dumnezeu nu exista vreun pasaj care sa poata fi rastalmacit in asa fel incat sa insemne ca Biserica vie, unitara a lui Isus Cristos de dinaintea venirii Sale, nu va avea aceleasi drepturi, aceeasi putere si aceleasi obligatii pe care le-a avut si in Ziua Cincizecimii. Eu unul, sunt hotarat sa nu capitulez in fata vremurilor in care traim! Putem deveni de neclintit in aceasta hotarare. In puterea Duhului, trebuie sa spunem: "Nu cedez si nu voi ceda in fata vremurilor in care traiesc!" Putem spune aceast lucru Domnului nostru, noua insine si, din cand in cand, putem s-o spunem peste umar diavolului.
Nu este suficient ca o biserica locala sa aiba doar o eticheta de ortodoxie. Toti cei care Il iubim pe Domnul nostru Isus Cristos ne confruntam cu schimbari majore in perioada de dinaintea venirii Lui. Trebuie sa reexperimentam acel fel de trezire spirituala care sa sfarseasca intr-o noua putere morala, intr-o noua dorinta de separare de lume, o noua curatie de inima, o noua revarsare a darurilor Duhului Sfant al lui Dumnezeu.

CUPRINS

1. Lucrarea vesnica a lui Dumnezeu: numai prin Duhul Lui
2. Darurile Duhului: o necesitate in biserica
3. Tragedie in biserica: lipsa darurilor
4. Fara crestini de mana a doua: biserica este inca biserica
5. O adunare a sfintilor: unitatea in Duh
6. Scopul vesnic al lui Dumnezeu: Cristos, centrul tuturor lucrurilor
7. Credinciosul falimentar: Dumnezeu are un remediu
8. Invierea lui Cristos: mai mult decat un festival
9. Uniformitatea crestina: un raspuns evanghelic
10. Prezenta lui Cristos: intelesul comuniunii
11. Nadejdea noastra fagaduita: vom fi schimbati
12. A doua venire: nadejdea noastra binecuvantata