Moștenitori prin credință

Controversa identitatii adevaratului popor al lui Dumnezeu, beneficiarul promisiunii facute lui Avraam, a inceput in primele zile ale Crestinismului si este inca o tema de actualitate in zilele noastre, mai ales in contextul pandemiei, pe fondul careia s-au intensificat predictiile cu privire la Israel si rolul lui in aceste zile considerate zilele din urma sau vremea sfarsitului.
Scopul acestei lucrari este sa identificam, pe de-o parte, Promisiunea facuta de Dumnezeu lui Avraam, iar, de cealalta parte, beneficiarii acestei fagaduinte. Deoarece cadrul temporal al implinirii fagaduintei ne este descoperit in Scriptura, ca fiind zilele din urma sau vremea sfarsitului, in demersul nostru vom incerca sa localizam corect cadrul istoric al conceptelor si evenimentelor implicate in implinirea fagaduintei.
O perspectiva corecta asupra evenimentelor si conceptelor escatologice ne va ajuta sa intelegem distinctia provizorie dintre Israel si Biserica caracteristica exclusiv perioadei eschaton-ului, iar aceasta, la randul ei, ne va ajuta sa identificam cu exactitate beneficiarii Fagaduintei avraamice. Christos a fost, in adevar, un slujitor al taierii imprejur, ca sa dovedeasca credinciosia lui Dumnezeu si sa intareasca fagaduintele date parintilor (lui Israel). Preston observa ca „Pana cand cercetatorii Bibliei nu incep sa examineze lucrarea lui Isus in acest context, intelegerea gresita si interpretarea gresita a lucrarii Sale sunt garantate.” .
Noi credem ca a existat o distinctie intre Israel si Biserica lui Christos, dar acea distinctie a fost specifica perioadei apostolice, prin urmare temporara, chiar provizorie si a avut cauze obiective legate de lucrarea misionara a lui Pavel intre Neamuri si cauza Evangheliei.
Astfel, „Chestiunea legata de fagaduinta/implinire nu se refera la ce a fost evident sau perceptibil in Vechiul Testament inainte de Christos, ci la ceea ce a fost descoperit si facut cunoscut in Noul Testament prin Christos, in special prin moartea si invierea Sa [...] Prin urmare, fagaduinta trebuie interpretata in lumina deplinei revelatii a lui Dumnezeu in Christos, si nu in lumina a ceea ce este partial sau incomplet (Vechiul Testament).”