Îi pasă lui Dumnezeu cum ne închinăm? De ce și cum să aplicăm Sola Scriptura închinării bisericii

Dacă trebuie făcută o reînnoire a închinării creștine, pe ce principiu va fi ea fundamentată? Dacă trebuie să trăim și să ne închinăm împreună Soli Deo Gloria, atunci care va fi baza și modelul? Singurul răspuns pentru creștinii evanghelici este Sola Scriptura. Cuvântul lui Dumnezeu însuși trebuie să dea principiile, modelele și conținutul închinării creștine. Adevărata închinare creștină trebuie făcută după carte.

Acest accent puternic și special privind închinarea colectivă adusă lui Dumnezeu, bazat în mod evident pe învățăturile Scripturii, a ajuns să fie cunoscut ca Principiul Regulator al Închinării (sau Principiul Regulativ, n.ed.). El este o extensie a axiomei reformatoare Sola Scriptura. După cum Biblia este autoritatea finală pentru credință și viață, tot așa ea este autoritatea finală în privința modului în care ne închinăm colectiv – însă într-un mod distinct și special. — Compilație din primul capitol

Cel mai mare obstacol din calea reformei închinării din biserica evanghelică de azi este crezul conform căruia creștinii nou-testamentari au îndrumări puține sau nespecifice despre modul în care trebuie să ne închinăm lui Dumnezeu în mod colectiv: ce elemente trebuie să existe în închinare, ce elemente trebuie să fie prezente întotdeauna într-o închinare bine organizată, ce lucruri nu aparțin închinării. Evanghelicii, dintre toți protestanții, timp de un secol sau mai mult, au avut un bagaj minim de idei în privința a ceea ce ne învață Biblia despre biserică în general și în estimarea lor privind importanța relativă a ecleziologiei (doctrina despre biserică).

În general, ei nu cred că guvernarea bisericii este stabilită clar în Cuvânt; deseori, ei nu văd biserica locală ca esențială pentru împlinirea Marii Trimiteri sau pentru ucenicia creștină; ei au suspiciuni cu privire la ordine ca fiind o restricționare a libertății; și ei pun alături, în general, preoția credincioșilor și autonomia bisericii locale, în contrast cu autoritatea didactică a normelor stabilite ale bisericii, teologia confesională și mărturia communio sanctorum de-a lungul veacurilor (pe baza Bibliei).

În consecință, din moment ce doctrina închinării este o parte a ceea ce spune Biblia despre doctrina bisericii, ei nu sunt dispuși, în general, să se aștepte la prea mult în materie de învățătură importantă, definitivă despre conducerea închinării colective. Dumnezeu arată totuși foarte clar, în toată Biblia, că Lui Îi pasă cu adevărat foarte mult de modul în care ne închinăm. Răspunsul Bibliei la această nedumerire – Îi pasă lui Dumnezeu cum se face închinarea? – este un „Da!” categoric, nu numai în Vechiul Testament, ci și în Noul Testament.

Materialul din cartea de față a apărut inițial în cartea Give Praise to God: A Vision for Reforming Worship (2003, 536 pagini) iar apoi separat în cartea Does God Care How We Worship? (2020).

Dr. Ligon Duncan este un slujitor ordinat în Presbyterian Church in America (PCA) și rector al Reformed Theological Seminary. Este căsătorit cu Anne și au doi copii. A păstorit timp de aproape 18 ani biserica First Presbyterian Church din Jackson, Mississippi unde continuă să fie implicat în viața bisericii. Este absolvent al Furman University (B.A.), Covenant Theological Seminary (M.Div., M.A.) și University of Edinburgh (PhD). Predă cursuri de teologie sistematică și pastorală în diverse instituții de învățământ din întreaga lume. A scris și a contribuit la peste 35 de cărți publicate.