Cetățeni și peregrini: Credincioșia creștină în cele două împărății ale lui Dumnezeu

Creștinii, din toate vremurile, au fost chemați să cumpănească foarte bine modul în care răspund la cultura în mijlocul căreia i-a așezat Dumnezeu. Există o permanentă tensiune: pe de o parte, recunoaștem că tot ceea ce a creat Dumnezeu este bun și că harul Lui este turnat peste toți oamenii. Pe de altă parte, știm că oamenii sunt păcătoși și că lumea este ostilă față de Dumnezeu și de copiii Săi. Așadar, ce trebuie să facem?

Numărul celor care încearcă să dea un răspuns acestei întrebări nu este deloc neglijabil. Unele dintre cele mai puternice voci oferă răspunsuri care eșuează în a împlini voia lui Dumnezeu, așa cum ne este arătată în Scripturi, cu privire la biserică. Altele par a transforma creștinii din peregrini în cetățeni permanenți ai unei lumi efemere și chiar să renunțe la misiunea bisericii, aceea de a face ucenici. Și sunt și voci care fac din credință un subiect foarte personal, departe de accentul holistic al Scripturii.

Scott Aniol, autorul acestei cărți, demonstrează, cu Scriptura în mână, că Noul Testament îi vede pe creștini nu doar ca cetățeni ai lumii, dar și ca peregrini, cetățeni ai Împărăției lui Dumnezeu. Înțelegerea relației biblice dintre acestea două chemări, cea de cetățean și cea de peregrin, oferă un cadru foarte clar în care bisericile să-și împlinească mandatul spiritual și în care creștinii se pot implica activ în transformarea societății din jurul lor.

Scriptura îi îndeamnă pe creștinii de astăzi la credincioșie înaintea lui Dumnezeu, Domnul Suveran atât peste statele lumii cât și în Împărăția cerurilor.

Scott Aniol  este vicepreședinte executiv și redactor-șef al G3 Ministries și profesor de teologie pastorală la Grace Bible Theological Seminary.

Dacă sunteți îngrijorați de modul în care ideologiile fără frică de Dumnezeu afectează societatea noastră, atunci mergeți la biserică. Acolo sunt armele. Principalul nostru câmp de luptă nu este domeniul politic și nici cel al elitelor culturale. Principalul nostru câmp de luptă este ceea ce facem atunci când ne adunăm ca biserică și folosim mijloacele obișnuite ale harului: predicarea, rugăciunea, cântarea, citirea Scripturii, botezul, Masa Domnului. Acestea sunt armele războiului nostru. Acesta este câmpul nostru de luptă.
O filozofie biblică a culturii nu spune că rolul nostru în societate este răscumpărarea culturii sau „munca pentru împărăție”. Mai degrabă, ar trebui să privim misiunea exclusivă a bisericii ca fiind una de evanghelizare și de ucenicizare, pentru ca cetățenii Împărăției să trăiască vieți sfințite în orice sferă culturală la care i-a chemat Dumnezeu. Aceasta este măsura „responsabilității” noastre față de cultură și orice altceva care trece de asta amenință să marginalizeze ceea ce Hristos ne-a poruncit de fapt să facem.


Cuprins

Cuvânt înainte la ediția în limba română
Cuvânt înainte
Introducere
Cele două împărății ale lui Dumnezeu
Dublă cetățenie
Să ne amintim cine suntem
Credincioșia creștină
Slujitori ai lui Dumnezeu pentru binele nostru
Creatorii de cultură
Misiunea bisericii
Închinarea este un război
Concluzie
APENDICE: Recenzie la „Creștinătatea esențială” de Douglas Wilson