Bine ai venit!         

Bine ai venit pe KERIGMA online!

 
 
 

Viata si jurnalul lui David Brainerd

Jonathan Edwards

Puncte de fidelitate Acumulezi 29 puncte daca scrii un comentariu la acest produs si 1 punct daca-l evaluezi.
Puncte de fidelitate Cumpara acest produs si acumulezi 30 puncte.
30,00 Lei

Disponibilitate: In stoc

Acumuleaza
puncte de fidelitate
si beneficiaza de ele


Recomanda KERIGMA.ro pe retelele de socializare si acumulezi 1 punct de fidelitate pentru fiecare recomandare.

Cumpara acest produs si acumulezi 30 puncte de fidelitate.

Aboneaza-te la newsletter si acumulezi 60 de puncte de fidelitate (valabil doar daca ai cont si doar la prima abonare).


Prezentare

Detalii

Leonard Ravenhill despre David Brainerd

Prin natura sa, focul naste foc. Daca mai este imprejur alt combustibil, focul isi raspandeste domeniul. "Iata un foc mic ce padure mare aprinde!" Gheata nu produce foc; diavolul nu naste sfinti; si nici predicatorii lipsiti de rugaciune nu pot naste credinciosi care sa lupte in rugaciune. Si totusi, o singura scanteie care sare de pe nicovala aprinde un oras. Dintr-o singura lumanare, alte zece mii isi aprind lumina! Din rugaciunea fara seaman a lui David Brainerd si au inceput stralucirea stele mari pe firmamentul castigatorilor de suflete. William Carey a citit istoria vietii lui Brainerd si un dinam a inceput sa se miste in sufletul lui de tanar si n-a mai avut astampar pana ce n-a plecat spre stancile de corali ale Indiei. La faclia sufletului topit al lui Brainerd s-a aprins lumanarea inimii lui Edward Payson. Astfel, din jurnalul de calatorie al acelui apostol sarac si bolnavicios al indienilor nord-americani, Payson si-a gasit la varsta de 20 de ani inspiratia destinului sau intr-o viata de rugaciune care aproape a eclipsat-o pe cea a lui Brainerd. Ca sa mai adaug un fiu nascut din scanteia vietii lui Brainerd, un alt cavaler al rugaciunii, care s-a stins din viata la numai 29 de ani, Robert Murray McCheyne. Acest gigant al rugaciunii a citit viata lui Brainerd si a fost inspirat la rugaciune, a fost magnetizat de "forta aceasta unica si magnifica pe care o poate exercita sufletul omenesc". Apoi inca unul, marele Jonathan Edwards, l-a privit pe Brainerd (in timp ce fiica lui Jerusha, plangea), cand valurile suferintelor cresteau tot mai mari in trupul firav al lui Brainerd. Cu mila, Edwards scrie: "Slavesc pe Dumnezeu ca in providenta Sa a facut ca Brainerd sa moara in casa mea, ca sa-i aud rugaciunile, ca sa-i vad consacrarea, ca sa fiu inspirat de exemplul lui." In timp ce Brainerd se stingea, Wesley era in floarea cuceririlor sale. Ascultati-l pe Wesley vorbind la congresul metodist de atunci din Anglia. Wesley spunea: "Ce putem face ca sa reinviem lucrarea Domnului acolo unde lancezeste?" Si raspunsul il da tot el, acest neobosit evanghelist care a scuturat trei imperii cu propovaduirea Evangheliei: "Fiecare predicator sa citeasca cu atentie viata lui David Brainerd!" Sa facem totalul. Sa-i punem la rand: Payson, McCheyene, Carey, Edwards, Wesley – oameni de renume – si toti aprinsi de o singura scanteie si toti datori unui Brainerd cuprins de slabiciune si de foc in rugaciune.

Fragmente din Jurnal

O, nu placerile lumii ma pot mangaia! Daca Dumnezeu isi retrage prezenta, ce sunt placerile orasului pentru mine? O ora de singuratate in prezenta lui Dumnezeu este mai buna decat o lume intreaga.

Mi-am petrecut dimineata citind cateva pasaje din Sfanta Scriptura, si rugandu-ma fierbinte pentru indienii mei, pentru ca Dumnezeu sa Isi aseze imparatia printre ei, si sa-i aduca in biserica Lui. Pe la noua m-am retras in locul meu obisnuit din padure; si acolo am primit din nou ajutor in rugaciune. Cea mai mare preocupare a mea este convertirea paganilor la Dumnezeu; si Domnul m-a ajutat sa pledez pentru acest lucru. La pranz m-am intors la indieni, ca sa le predic; si in timp ce ma indreptam spre ei, inima mea s-a inaltat spre Dumnezeu in rugaciune; am putut sa-I spun lui Dumnezeu ca El stie ca nu este cauza mea, si ca ar fi spre slava Sa daca sarmanii indieni s-ar converti; si binecuvantat sa fie Dumnezeu, nu am simtit nici o dorinta ca ei sa se converteasca si eu sa primesc onoruri de la lume, fiindca am contribuit la convertirea lor. Am vorbit indienilor in mod liber.

Nu cred ca mai exista alta fiinta la fel de rea ca mine. O, stricaciunea din sufletul meu! O, vina si rusinea care ma chinuiesc in fata lui Dumnezeu! Nu stiu ce sa mai fac. O, doresc fierbinte sa fiu curatit de petele stricaciunii sufletesti! O, daca as deveni asemeni lui Dumnezeu, sau daca as putea sa Ii apartin lui Dumnezeu!

Am fost apasat de lipsa mea de curatie si sfintenie; am simtit ca mi se topeste sufletul, si am jelit, fiindca ranisem si indurerasem un Dumnezeu indurator, care a fost totusi bun cu mine, fara sa tina seama de nevrednicia mea. Sufletul meu s-a bucurat de un timp binecuvantat de cainta amara si durere, fiindca L-a nedreptatit pe slavitul Dumnezeu, care s-a impacat cu mine prin Fiul Sau scump. Sufletul meu este acum iubitor, devotat si solemn. Si ma tem doar de pacat, in orice gand si fapta.

Am strabatut calare drumul de la Rockciticus la raul Delaware. Am fost foarte chinuit de frig si dureri de cap. Pe la sase seara m-am pierdut in salbaticie, si am ratacit peste stanci si munti, prin rape ingrozitoare, prin mlastini si alte locuri periculoase si groaznice; fiindca noaptea era intunecoasa si nu se vedeau decat cateva stele, am fost in mare primejdie. Am inghetat de frig, si chinuit de o durere extrema de cap si de stomac, astfel ca fiecare pas era o tortura. Timp de cateva ore, am crezut ca voi petrece toata noaptea in padure. Dar pe la ora noua am ajuns la o casa, prin bunatatea minunata a lui Dumnezeu, si am fost primit cu ospitalitate. Am trecut de multe ori prin asemenea primejdii, si uneori am ramas afara toata noaptea, dar Dumnezeu m-a pazit mereu; binecuvantat sa fie numele Sau. Asemenea oboseli si greutati ma indeparteaza si mai mult de pamant, si fac raiul mai dulce. Mai inainte, in timp ce eram expus frigului, ploii, etc. imi placea sa ma gandesc la o casa confortabila, la un foc placut si la alte binefaceri materiale; dar acum aceste lucruri nu mai ocupa atata loc in inima mea (prin harul lui Dumnezeu), si ochii mei se indreapta spre Dumnezeu pentru mangaiere. In lumea aceasta ma astept sa am necazuri, si acestea nu mi se mai par ciudate. In timpurile dificile nu ma mangai cu speranta ca imi va fi mai bine, ci ma gandesc ca va fi mai rau; ma gandesc la marile incercari pe care le-au indurat copiii lui Dumnezeu, si la faptul ca pe mine ma asteapta poate altele mai mari. Binecuvantat sa fie Dumnezeu, care ma ajuta sa ma gandesc la sfarsitul calatoriei mele si la moartea mea ca la o mangaiere, in cele mai grele incercari; gandurile acestea nu sunt aproape niciodata insotite de groaza sau melancolie, ci de o mare bucurie.

Fiindca am acum fericita oportunitate de a ma retrage in casa mea, in care m-am mutat recent, si avand in vedere ca a trecut mult timp de cand nu am mai putut petrece o zi in post si rugaciune tainica, fie din cauza slabiciunii fizice, fie din cauza altor greutati; avand in vedere de asemenea maretia lucrarii mele si dificultatile extreme care ma asteapta, precum si faptul ca sarmanii mei indieni slujesc diavolului acum, fara sa tina seama de toate eforturile pe care le-am facut pentru ei, care aproape ca m-au dat gata; mai mult, avand in vedere saracia mea spirituala extrema, indiferenta si descurajarea din ultimul timp, dar si puterea anumitor ispite, am pus deoparte aceasta zi pentru post si rugaciune tainica, ca sa implor binecuvantarea lui Dumnezeu asupra mea, asupra sarmanului meu popor, asupra prietenilor mei si asupra bisericii lui Dumnezeu. La inceput am simtit o mare retinere in privinta indatoririlor, fiindca mi se parea imposibil sa le indeplinesc; dar Domnul m-a ajutat sa inving aceasta dificultate. Dumnezeu a binevoit sa-mi daruiasca o convingere limpede in privinta pacatului, prin folosirea acestor mijloace, si mi-a descoperit rautatea din inima mea mai clar decat inainte. Am vazut cat sunt de pacatos fiindca, atunci cand Dumnezeu s-a retras de la mine, in loc sa traiesc si sa mor cautandu-L, am ales una din urmatoarele alternative: fie sa arat un respect nepotrivit unor obiecte pamantesti, de parca fericirea mea ar fi venit de la ele, fie sa fiu capricios si nerabdator in sufletul meu, dorindu-mi moartea si nesuportand gandul ca va trebui sa mai traiesc o vreme. Sentimentul care imi provoca aceasta dorinta nerabdatoare de a muri era disperarea ca nu puteam face nimic bun in viata; si alegeam mai bine moartea, decat o viata traita in zadar. Dar Dumnezeu m-a facut constient de pacatul meu, si m-a intarit sa cer iertarea Lui. Dar eu nu doream doar iertarea, fiindca sufletul meu era extraordinar de manjit, iar inima mea era ca un cuib de vipere, o colivie plina de pasari necurate si groaznice; de aceea, voiam sa fiu curatat "prin sangele care a curs spre iertarea oricarui pacat". Si am primit putere sa ma rog pentru acest lucru, in credinta. Am primit mai multa concentrare, ravna si spiritualitate, decat ma asteptam; Dumnezeu a fost mai bun decat temerile mele. La caderea serii, sufletul meu s-a bucurat, fiindca Dumnezeu este vesnic fericit si slavit; fiindca va fi preamarit, orice s-ar intampla cu fiintele create de El. Am primit putere sa starui in rugaciune pana la caderea noptii, si in timpul acesta am vazut ca am mare nevoie de ajutorul divin, in orice privinta, asa ca nu ma puteam ridica de pe genunchi, si am uitat ca trebuie sa mananc. Am primit mult ajutor meditand la textul din Isaia 52:3: "Caci asa vorbeste Domnul: ‚Fara plata ati fost vanduti….". Binecuvantat sa fie Domnul pentru ajutorul de astazi.

Am predicat dimineata si dupa-amiaza intr-un loc numit Greenwich, in New Jersey, la zece mile de casa mea. La inceputul predicii, nu simteam nici o dorinta de luminare a sufletelor. In pauza m-am retras singur intr-un crang si am strigat catre Dumnezeu, ca sa-mi ierte indiferenta; eram foarte nelinistit si amarat, fiindca nu puteam vorbi sufletelor cu mai multa compasiune si iubire. M-am judecat si m-am condamnat singur pentru lipsa caracterului divin; si am vazut ca nu-l pot obtine singur, cum nu pot crea o lume. In timpul ultimei predici, binecuvantat sa fie Domnul, am dovedit ravna, atat in rugaciune, cat si in predicare; indeosebi la concluzie, am fost intarit sa vorbesc sufletelor pretioase cu iubire, grija, afectiune si insistenta. Duhul lui Dumnezeu, cred, era acolo; si efectul era vizibil, fiindca multe fete erau scaldate in lacrimi.

Pacatele care m-au chinuit cel mai tare sunt mandria si gandurile hoinare, prin care L-am batjocorit pe Dumnezeu. Primul din aceste pacate m-a facut sa scriu, sa predic, sa convertesc paganii si sa fac orice alta lucrare, pentru ca numele meu sa dainuiasca si dupa ce voi muri. Sufletul meu era nelinistit, si gata sa cada in disperare, fiindca aveam un caracter atat de rau. Din cauza aceasta si a celuilalt pacat cu care ma luptam -- gandurile ratacitoare, am fost aproape coplesit, si gata sa renunt la obtinerea unui spirit de devotiune; adesea am cazut in disperare, si am crezut ca eram "mai pacatos decat orice om". Totusi, cred ca, prin harul lui Dumnezeu, durerea din ziua aceasta si incercarile prin care am trecut au fost spre binele meu, si m-au invatat mai multe despre stricaciunea mea, iar acum stiu cat sunt de slab fara Hristos.

Am primit putere sa starui inaintea lui Dumnezeu, fiindca era cauza Lui, nu a mea; sufletul meu plangea si spunea: "Doamne, aseaza aici imparatia Ta, spre slava numelui Tau. Slaveste-Te singur, si eu ma voi bucura. Onoreaza binecuvantatul Tau nume; este singura mea dorinta. Fa ce doresti cu mine. Binecuvantat sa fie numele Tau pe vecie, fiindca esti Dumnezeu, si Te maresti singur. O, daca Te-ar slavi intreaga lume! O, ingaduie ca acest sarman popor sa Te cunoasca, si sa Te iubeasca, spre slava scumpului Tau nume binecuvantat pe vecie!" Sper ca Dumnezeu va aduce la El pe acesti sarmani indieni pacatosi, desi din punct de vedere omenesc este putin probabil; fiindca danseaza si benchetuiesc de parca ar fi posedati de diavol. Dar sper, in ciuda ratiunii, ca Dumnezeu va fi slavit, si ca numele Sau va fi glorificat de acesti sarmani indieni.

In timp ce vorbeam despre anumite parti din psalmul 110 si psalmul 2, puterea lui Dumnezeu a coborat peste adunare; si in timpul primei rugaciuni, multi au fost miscati si m-am simtit si eu induiosat. Am predicat din Fapte 4:31: "Dupa ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul in care erau adunati…". Dumnezeu m-a ajutat pe mine si pe talmaciul meu; adunarea a fost miscata si cutremurata, iar unii au fost "umpluti cu Duhul Sfant".

Am inteles ca nu voi mai fi niciodata fericit daca nu ma face Dumnezeu fericit, daruindu-mi capacitatea de "a-L slavi si lauda pentru totdeauna". Luati-mi acest lucru, si daruiti-mi cel mai frumos rai conceput vreodata de oameni sau de ingeri, si voi fi nefericit in vesnicie.

Cerul inseamna sa fiu pe placul lui Dumnezeu, si sa-L slavesc, si sa-I dau totul, si sa fiu pe deplin consacrat slavei sale; acesta este cerul pe care il doresc; aceasta este religia mea, si aceasta este fericirea mea, si asa a fost de la inceput, din momentul in care am primit religia adevarata: si toti cei care au aceasta religie ma vor intalni in ceruri. Nu merg in ceruri ca sa fiu onorat, ci ca sa Ii aduc onoruri lui Dumnezeu. Nu conteaza unde voi sta in ceruri, daca voi avea un loc de seama sau umil; conteaza sa iubesc, sa slavesc si sa fiu pe placul lui Dumnezeu. Daca as fi avut o mie de suflete, si ar fi valorat ceva, le-as fi daruit pe toate lui Dumnezeu; dar nu am nimic sa-I daruiesc, fiindca totul s-a sfarsit. Este imposibil ca o fiinta rationala sa fie fericita fara sa lucreze pentru Dumnezeu: Dumnezeu insusi nu ii poate darui fericirea pe alta cale. Doresc fierbinte sa fiu in ceruri, laudandu-L si slavindu-L pe Dumnezeu cu sfintii ingeri: slava lui Dumnezeu este singura mea dorinta. Inima mea se indreapta spre mormant; mi se pare un loc de dorit; dar sa Il slavesc pe Dumnezeu este mai de dorit decat orice. Este o mare mangaiere pentru mine sa ma gandesc la putinul pe care l am facut pentru Dumnezeu in lume; oh, este foarte putin, dar am facut totusi ceva, si imi pare rau ca nu am facut mai mult. Nu exista nici un lucru in lume care sa merite sa traiesti pentru el, in afara de facerea de bine si incheierea lucrarii lui Dumnezeu, cum a facut si Hristos. Nu vad nimic altceva care sa-ti aduca satisfactie, in afara de a trai pentru Dumnezeu, a fi pe placul Sau, si a face in totul voia Sa. Cea mai mare bucurie si mangaiere a mea a fost sa fac ceva pentru promovarea religiei, si pentru sufletul catorva persoane; si acum pe timp de boala, cand sunt din ce in ce mai indurerat, toata mangaierea mea este ca pot sa fac ceva (o lucrare cat de mica), pentru Dumnezeu; prin ceea ce spun, sau prin scrierile mele, sau in alt mod.
Vezi mai mult

Informatii suplimentare

Informatii suplimentare

Cod 22055
Autor Jonathan Edwards
Editura Nu
Nr. pagini 367
Dimensiuni 15 x 21 cm
Anul publicarii Nu
Seria Nu
Volum Nu
Colectie Nu
Editia Nu
Coperta Nu
Legare Nu
Limba Nu
ISBN Nu

Comentarii

Comentarii (2)

Comentariu de Florica
Evaluare
ma cutremur citind cele cateva pasaje Duhul Domnului ma cerceteaza si ma intristez ca nu mai exista astfel de oameni;cum vom putea sta inaintea DOMNULUI?de ce ne este teama sa spunem adevarul/de ce intram in discutii pamantesti cu cei firesti dorind sa le fim pe plac; iata acest mare doritor de mantuire a paganilor!Doamne ajuta ne sa traim pentru TINE! cred ca voi cumpara cat de curand cartea (Postat pe 27.05.2011)
Comentariu de Daniel
Evaluare
Domnul sa mai ridice astfel de oameni si pentru zilele noastre. (Postat pe 17.08.2009)

Scrie propriul tau comentariu.

Numai utilizatorii inregistrati pot evalua si scrie comentarii. Pentru a evalua si comenta, te rugam sa te autentifici sau sa-ti creezi cont.