Prizonierii speranței. Mărturii ale celor închiși pentru credință

În dubla lor calitate, de prizonieri de conștiință și de credință, persoanele prezente în această carte depun o strălucită mărturie cu privire la modul în care au supraviețuit regimului de exterminare din închisorile comuniste, încercărilor de nedescris prin care socialismul ateist a vrut să șteargă din inimile lor, dar și din întreaga societate, tot ce era legat de Dumnezeu și de credința în El. Nu numai că au supraviețuit torturilor, bestialităților, dar datorită statorniciei credinței lor, Vestul a aflat de ei și astfel s-a pornit schimbarea. Eliberarea lor a fost răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile înălțate de ei.

-- Visky Ferenc jr

... alţii au suferit batjocuri, batai, lanţuri şi închisoare... — Evrei 11:36

În faţa porţii este parcată o maşină rusească cu prelată. Sunt împins în maşină şi pus la mijloc; stau între doi securişti. Mă predau, dar nu lor, ci împăratului împăraţilor acestui pământ.
Suntem condamnaţi la închisoare între 18 şi 22 de ani, la muncă silnică şi confiscarea tuturor bunurilor... Le şoptim fraţilor noştri: „lacov a iubit-o atât de mult pe Rahela, încât cei paisprezece ani i s-au părut ca paisprezece zile. Să-L iubim deci pe Isus şi anii vor trece ca zilele”.

-- Visky Ferenc sr

Am fost liber tot timpul vieţii mele în celulele cele mai teribile, în subterane şi în lanţuri. Cine este liber lăuntric este cu adevărat liber.

-- Mihai lovin

La toaletă, în loc de hârtie igienică, ni se dădeau ziare greco-catolice în limba română care conţineau o mulţime de citate din Biblie. Aici aveam ocazia să mă încarc sufleteşte în doar câteva minute. Deşi destinaţia acestor scrieri dragi mă umplea de o profundă tristeţe, eu ştiam de mult că „slova omoară, dar Duhul dă viaţa”.

-- Kisvaradi Magdolna

Cuprins

Cuvânt-înainte.............................................7
Baku Pal................................................9
Balogh Bela............................................13
Traian Ban.............................................17
Teodor Băbuţ...........................................25
Bod a Samuel...........................................37
Deme Maria.............................................41
Dezsi Zoltán...........................................45
Fekete Janos...........................................65
loan Ginga.............................................69
Dumitru Harap..........................................73
Mihai Iovin............................................79
jakab Sândor...........................................95
Karczagi Sândor.......................................101
Kiss Sândor...........................................117
Kisvâradi Magdolna....................................123
Lorincz Jânose........................................149
Gheorghe Mladin.......................................193
Vasile Moisescu.......................................207
Nicolae Moldoveanu....................................213
Simion Moţ............................................231
Nagy Jeno.............................................249
Papp Antal............................................257
Patocs Erzsebet.......................................267
Porcsalmi Jozsef......................................271
Piisok Miklos sr......................................273
Piisok Miklos jr......................................275
Szilâgyi Sândor.......................................279
Szoke Lâszlo..........................................291
Nicolae Tod or........................................305
Visky Ferenc sr.......................................315
Visky Julianna Iren...................................349
Richard Wurmbrand.....................................355
Epilog...................................................375


Cuvânt-înainte

Imediat după sângeroasa schimbare de regim din România, în primăvara anului 1990, sute de reporteri mass-media s-au năpustit asupra noastră cu dorinţa aprigă de a fi martorii schimbărilor din ţară, dar şi pentru a culege ştiri senzaţionale despre ororile unui sistem comunisto-ateist falimentar.
Un asemenea grup de reporteri a cerut să organizăm o întâlnire cu preoţi şi cu persoane din alte sfere de activitate care au suferit în anii dictaturii în „închisoare şi chiar în lanţuri".
Intâlnirea, la care am fost şi eu prezent, a fost organizată la Salonta S-au instalat camerele de filmat, s-au aprins luminile şi, în atmosfera încărcată de emoţii, s-a lansat întrebarea:
— Spuneţi-ne despre experienţele trăite de dumneavoastră, despre metodele inumane de tratament ale securităţii statului şi despre ororile din închisorile comuniste.
După o lungă tăcere, răspunsurile au început să curgă. Fără urmă de patos, pic de ură şi resentimente, fiecare participant, fără să se fi înţeles dinainte cu ceilalţi, a început să vorbească despre cât de mare este Dumnezeul Iui, cât de credincios este El şi cât de necuprinsă este îndurarea Lui.
Dumnezeu a fost mai mare decât toţi acuzatorii şi martorii falşi la un loc. Dragostea Lui a îmblânzit ura gardienilor, a încălzit celule îngheţate, dar şi inimi de securişti şi a vindecat răni. Decizia Lui a anulat sentinţe date de judecători...
In iureşul acestor mărturii, am observat că reporterii au început să se foiască şi la un moment dat unul dintre ei a zis „STOP CAMERA", apoi le-a explicat din nou invitaţilor la interviu întrebarea, dar şi ce răspuns ar vrea să primească de la ei.
Spre totala dezamăgire a reporterilor, aceşti oameni nu au vrut să ştie decât de dragostea Iui Dumnezeu manifestată prin Fiul Său, Isus Cristos pe crucea de la Golgota. Nu ordinea socială, nu suferinţa, nu lipsurile, nu despărţirea de cei dragi erau importante, d Cel ce însemna mai mult decât toate acestea. Nu au spus că nu au suferit, dar Dumnezeu a fost mai presus decât suferinţa. Nidunul nu a afirmat că n-au trăit orori de nedescris, dar Dumnezeu a fost cu ei acolo. Au trăit din plin „facerea de bine a unui regim comunist", însă binefacerile Lui au fost mai presus de orice înţelegere.
Săracii reporteri au plecat dezamăgiţi, discutând despre cât de folositor este materialul şi cât se poate utiliza din înregistrări, neîn-ţelegând că de fapt au trecut pe lângă minuni ale lui Dumnezeu manifestate în vieţile unor oameni minunaţi, care, prin atitudinea şi statornicia credinţei lor, au declanşat schimbarea în ţara noastră.
în dubla lor calitate, de prizonieri de conştiinţă şi de credinţă, persoanele prezente în această carte depun o strălucită mărturie cu privire la modul în care au supravieţuit regimului de exterminare din închisorile comuniste, încercărilor de nedescris prin care socialismul ateist a vrut să şteargă din inimile lor, dar şi din întreaga societate, tot ce era legat de Dumnezeu şi de credinţa în El.
Nu numai că au supravieţuit torturilor, bestialităţilor, dar datorită statorniciei credinţei lor, Vestul a aflat de ei şi astfel s-a pornit schimbarea. Eliberarea lor a fost răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile înălţate de ei.
Tema acestei cărţi este istoria trecerii lor prin focul curăţitor al încercării. Compilate pe paginile ei găsim povestiri simple, dar dramatice, care par să se repete. Intenţionat am lăsat nealterat stilul fiecărui povestitor, făcând astfel să pătrundă prin paginile cărţii personalitatea fiecăruia în parte.
Desigur mult mai mulţi puteau fi prezenţi în această carte; şi chiar dacă nu toţi sunt amintiţi aici, lista completă este în mâna Celui Atotputernic.
Intenţia cu care am adunat laolaltă aceste scrieri inedite are o triplă semnificaţie. în primul rând, am vrut să rămână scrise pentru istorie şi, în special, pentru istoria Bisericii. în al doilea rând, am dorit să fie o mărturie de credinţă, care să dăinuie prin puterea exemplului. Şi nu în ultimul rând, am dorit să aduc un sincer omagiu martirilor, care prin viaţa lor au arătat cu consecvenţă şi credinţă spre Dumnezeul atotputernic.
Ii las în continuare să vorbească ei, prizonierii speranţei...

-- Visky Ferenc jr