Decalog însângerat

Teréza Mózes s-a născut la 6 noiembrie 1919, în Șimleu Silvaniei. A urmat școala în Oradea și a suferit alături de ceilalți evrei din oraș, atât sub administrația română, cât și sub cea maghiară. A fost nevoietă să renunțe la studiile și pasiunea sa pentru etnografie, apoi a urmat ghetoul, alături de ceilalți 30.000 de evrei orădeni. A fost deportată și a supraviețuit lagărelor Auschwitz, Riga Spilva, Kaiserwald, Stutthoff, Gutau. Memoriile acelei cumplite perioade au dat naștere cărții pe care acum o țineți în mână.

După război și-a reluat studiile, încheiate cu o licență în istoria artei, etnografie și limba franceză și cu o teză de doctorat despre portul popular din nord-estul Transilvaniei.
Etnograf, critic de artă și muzeograf, Teréza Mózes a avut o contribuție remarcabilă în cercetarea etnografică, fiind unul dintre cei mai importanți specialiști în portul popular românesc. Studiile și cărțile sale contribuie la o mai bună cunoaștere a vieții evreiești din România și a spațiului cultural românesc, în general.
Tereza Moces și-a petrecut ultimii ani în Israel, unde s-a stins din viață în 19 ianuarie 2023, la vârsta de 103 ani.