Când toate sunt altfel

Mihai, copil sărman ce pleacă de mic de acasă, ajunge un tânăr credincios şi împlinit, prieten cu tineri minunaţi.

–  Spune, Mihai, tu ce vei face acum, unde vei merge? întrebă Mirela, care se rezema de umărul mirelui ei drag.

– În Oltenia, unde trebuie să stau cel puţin trei ani, şi apoi voi vedea unde mă va trimite Domnul. Cred că voi reuşi să-mi fac şi liceul, la „fără frecvenţă” în timpul acesta. Oricum, să ştiţi că doresc tare mult să ne putem întâlni cu toţii aici în fiecare an în prima săptămână din luna iulie, ca un semn de aducere aminte despre felul minunat în care Dumnezeu a avut grijă de orfanii Lui.

Toţi patru, prinzându-se de mâini, au făcut acest legământ de revenire, cel puţin în perspective primilor cinci ani, care, prin îngăduinţa Proniei Divine, vor veni de-acum înainte. Cu gândul mulţumirii şi al revederii s-au dus fiecare în direcţia pe care Dumnezeu le-a rânduit-o mereu ALTFEL decât visa neputinţa fiecăruia dintre ei.

Cuprins

Împreună
Ce este moartea?
Durerea depărtării
Orizont citadin
Hotărâri unice
Reveniri… despărţiri….
Răspântii
Recuperări
Veşti bune de departe
„Ştiu, Doamne”
Din nou împreună… dar altfel
Perspective