In mana Harului

Tatal tau intotdeauna te-a prins. Si o face in continuare.

Lasa-te prins!

Viata e plina de orbecaieli si poticneli, intesata de imprejurari in care poti gresi usor, de situatii in care te poti simti vinovat, peste toate suprapunandu-se tendinta pe care o ai de a face totul singur. Presiunea autosuficientei este mare, dar nu aceasta este viata pe care o ofera Dumnezeu.

Lumea te indeamna sa te straduiesti mai mult si sa muncesti cu mai multa indemanare ca sa iti porti de grija si sa devii un om de succes. Dar crucea te duce acolo unde inceteaza straduinta… si presiunea… si orice efort autoinitiat -- si cazi in harul nemarginit, eliberator si inviorator al lui Dumnezeu!

Imagineaza-ti cum ar fi sa fii manat de dragoste si nu propulsat prin propria-ti putere. Imagineaza-ti cum ar fi sa-ti abandonezi viata in mainile lui Isus in loc sa incerci sa te mantuiesti singur. Iti poti imagina cum ar fi sa-ti schimbi temerile cu pacea ce intrece orice pricepere? Sa fii relaxat si liber, nu stresat si nelinistit? Daca iti poti imagina cum ar fi sa te bucuri de Dumnezeu in loc sa incerci sa-ti achiti datoriile fata de El, atunci iti poti imagina harul.

Asa ca da-i drumul! Sari de pe stanca autosuficientei. Fa un salt ca sa iesi din legalism. Paseste de pe pontonul vinovatiei si-al condamnarii. Doar asa vei putea sa cazi in bratele puternice ale Tatalui care te iubeste… ale Tatalui care te prinde -- de fiecare data -- in mana harului Sau.

Cuprins

Multumiri
Prefata
Introducere: Cea mai mare descoperire a vietii mele

1. Pilda raului

Partea intai: Ce dezastru!
2. Mania plina de har a lui Dumnezeu
3. O viata nelegiuita
4. O judecata nelegiuita
5. O religie nelegiuita

Partea a doua: Ce mare Dumnezeu avem!
6. Chemarea trupurilor moarte
7. Cand dragostea si dreptatea se intalnesc
8. Credit din Cer
9. Liga I de har
10. Privilegiul cersetorilor

Partea a treia: Ce diferenta!
11. Harul functioneaza
12. Preda-te!
13. Har indeajuns
14. Razboiul civil al sufletului
15. Povara urii
16. Viata la bordul corabiei partasiei
17. Ce vrem cu adevarat sa stim

Incheiere: "Nu uita sa ai grija de mine."
Note

Prefata

Cu cativa ani in urma, familia noastra a pe-trecut ziua de 4 iulie pe malul unui lac din apropiere. A fost un sfarsit de saptamana plin de focuri de artificii, hot-dog si soare. Dar punctul culminant al celor trei zile l-a reprezentat cursa de parasailing. Despre ce e vorba: legata de o ambarcatiune de mare viteza, parasuta inalta clientul ce se tine de funie pana la 120 -- sau pentru zece dolari in plus -- pana la 180 de metri in aer.
Zburand in viteza peste suprafata lacului, departe de zgomotul de jos, pasagerul nu face decat sa se tina bine si sa se bucure de priveliste, lasand ambarcatiunea sa faca toata munca. Are de ales? Pentru a ajunge la asemenea inaltime are nevoie de ajutor. Pentru a se mentine la asemenea inaltime e nevoie de putere. Nimeni nu se poate inalta prin propriile puteri la un asemenea nivel.
Aceasta este tema centrala a Noului Testament. Nu ne putem mantui singuri si nici nu ne putem mentine singuri acest statut. Aceasta este lucrarea harului lui Dumnezeu. Si aceasta este tema cartii de fata. Ii sunt recunoscator lui Dumnezeu pentru ca in ultimii ani a folosit-o pentru a vorbi multora. Nu cu mult timp in urma am primit o scrisoare de la un prieten crestin care fusese plecat in Europa pentru a-si vizita fratele aflat pe patul de moarte. Cei doi nu reusisera niciodata sa stabileasca o legatura la nivel spiritual. Prietenul meu ii trimisese fratelui sau prin posta un exemplar al acestei carti. Cand a ajuns la patul fratelui sau, moartea batea deja la usa. Dar la capataiul lui era cartea. Muribundul a facut un gest spre ea si i-a spus fratelui sau: "Acum inteleg." Si a zambit.
O, cat de mare e harul lui Dumnezeu!
In timp ce o priveam pe una din fiicele mele zburand in inalt prinsa de parasuta, ma gandeam: Nu e aceasta o ilustratie perfecta a harului? Iat-o cum se avanta si sta. Aceste doua cuvinte, "avanta" si "sta", rareori sunt folosite in aceeasi propozitie. Mai ales daca tema e una religioasa. Tindem sa facem altfel de asocieri: se avanta si munceste, se avanta si se straduieste, se avanta si lupta. Dar se avanta si sta?
Se intampla. Se intampla atunci cand lasi ambarcatiunea sa faca toata munca. Se intampla cand Il lasi pe Dumnezeu sa faca toata munca.
Se intampla cand traiesti in mana harului.

Introducere

Singurul lucru care ma califica sa scriu o carte despre har este imbracamintea pe care o port. Sa ma explic.
Multi ani am avut un costum elegant, format din haina, pantaloni si chiar si o palarie. Ma consideram tare spilcuit in aceasta tinuta si eram sigur ca si altii erau de acord cu mine.
Pantalonii erau croiti din panza faptelor mele bune, din materialul rezistent al lucrarilor infaptuite si al proiectelor finalizate. Niste studii ici, niste predici colo. Multi m-au complimentat pentru pantalonii mei si marturisesc ca in public aveam tendinta sa ii trag in sus, ca oamenii sa-i observe.
Haina era la fel de impresionanta. Era tesuta din convingerile mele. In fiecare zi ma imbracam cu sentimente profunde de fervoare religioasa. Emotiile mele erau puternice. Atat de puternice, incat de multe ori am fost rugat sa imi prezint haina de zel in adunari publice, pentru a-i inspira pe altii. Desigur, acceptam bucuros invitatia.
Cu aceste ocazii imi prezentam si palaria, tichia impanata a cunoasterii. Croita cu propriile mele maini din materialul opiniilor personale, o purtam cu mandrie.
Cu siguranta Dumnezeu e impresionat de hainele mele, gandeam deseori. Uneori intram tantos in prezenta Lui, ca sa ma poata complimenta pentru tinuta pe care mi-o croisem. Niciodata insa nu a spus nimic. Desigur, tacerea Lui inseamna admiratie, cautam sa ma conving.
Dar garderoba mea a inceput sa aiba de suferit. Materialul pantalonilor s-a subtiat. Faptele mele bune au inceput sa se desfaca la cusaturi. Am inceput sa las mai multe lucruri nefacute decat facute, iar putinele lucruri pe care le faceam nu erau o pricina de lauda.
Nici o problema, mi-am spus. Voi munci mai mult.
Dar munca aceasta s-a dovedit a fi o problema. Haina convingerilor mele era gaurita. Determinarea imi era jerpelita. Un vant rece ma lovea in piept. Ridicam mainile sa-mi indes palaria pe cap, dar ramaneam cu borurile rupte in maini.
Intr-un rastimp de cateva luni garderoba autoindreptatirii mele s-a destramat. Am trecut de la straiele de gentleman ingrijit la zdrentele de cersetor. De teama ca Dumnezeu Se va mania la vederea zdrentelor, am facut tot ce am putut ca sa le peticesc si sa-mi acopar greselile. Dar panza era atat de roasa, iar vantul atat de taios. Am renuntat. M-am intors la Dumnezeu. (Unde altundeva as fi putut merge?)
Intr-o dupa-amiaza geroasa de joi am pasit in prezenta Lui -- cautand nu aplauze, ci caldura. Rugaciunea mea a fost firava.
"Ma simt gol."
"Esti gol. Si inca de multa vreme."
Nu am sa uit niciodata ce a facut apoi. "Am sa-ti dau ceva", mi-a zis. A indepartat cu blandete ultimele petice de imbracaminte si apoi a luat o roba, o roba regala, haina propriei Lui bunatati. Mi-a pus-o pe umeri, iar cuvintele Lui pentru mine au fost atat de blande. "Fiul Meu, acum esti imbracat cu Cristos" (vezi Galateni 3:27).
Desi cantasem imnul acesta de mii de ori, abia atunci l-am inteles:

Invesmantat doar in neprihanirea Lui,
Fara vina pot sta inaintea tronului.

Am senzatia ca unii dintre voi stiti la ce ma refer. Porti si tu haine croite de mana ta. Ti-ai cusut singur vesmintele si iti etalezi faptele religioase… dar deja ai observat o ruptura in tesatura. Inainte de a incepe sa te peticesti, as vrea sa-ti impartasesc cateva ganduri despre cea mai mare descoperire a vietii mele: harul lui Dumnezeu.
Strategia mea este sa petrecem un timp colindand muntii Epistolei lui Pavel catre romani. O epistola ce se adreseaza celor care cred ca se pot descurca singuri, Romani prezinta conditia jalnica a celor care aleg sa se imbrace in haine facute de propriile maini, in contrast cu cei care accepta cu bucurie roba harului. Romani este cel mai maret tratat despre har scris vreodata. Vei vedea ca aerul este proaspat, iar vederea clara.
Martin Luther spunea despre Romani ca este "principala parte a Noului Testament si… cu adevarat cea mai pura Evanghelie". Dumnezeu a folosit-o pentru a schimba viata (si garderoba) lui Luther, John Wesley, John Calvin, William Tyndale, Augustin si a altor milioane de oameni.
Am toate motivele sa cred ca va face acelasi lucru si pentru tine.

-- Max Lucado
Ziua Comemorarii, 1996