Recuperarea crestinismului. O chemare la o credinta autentica

"De obicei lumea absoarbe Biserica inainte ca Biserica sa absoarba lumea." -- A. W. TOZER

Pana in ziua cand a murit, A.W. Tozer nu s-a abatut de la a indemna Biserica sa umble ca acei care apartin cu adevarat Imparatiei lui Dumnezeu. Cu toate ca niciodata nu si-a indulcit critica fata de ceea ce el numea "bisericism" dezvoltat in jurul ideii de spectacol omenesc, el a crezut ca Biserica este pregatita pentru o reforma si tanjea sa o vada intorcandu-se la partasia smerita, iubitoare a plinatatii Duhului Sfant ce caracteriza Biserica primara.
Daca te-ai intrebat vreodata de ce are Biserica o influenta atat de slaba in lumea de azi si cum ar putea reflecta viata ta mai adecvat puternica marturie a primilor crestini, cuvintele dure si fara compromisuri ale lui Tozer iti vor reaminti ce iti lipseste si te vor provoca sa dai la o parte ceea ce este superficial ca sa poti umbla in credinta autentica.

A.W. Tozer a fost un slujitor in cadrul Aliantei Crestine Misionare intre anii 1919 si 1963, precum si editorul revistei Alliance Witness (acum Alliance Life) intre anii 1950 si 1963. In timpul vietii sale, Tozer a scris mai multe carti, dintre care "Urmarirea lui Dumnezeu" a devenit cea mai cunoscuta. Pe langa carti, Tozer a mai scris si multe eseuri aparute in principalele publicatii crestine din vremea lui.

Cuprins

Introducere: Un profet priveste spre biserica
1. Hristos este Domn peste Biserica Sa
2. Autoritatea relevanta a Cuvantului lui Dumnezeu
3. Acest lucru numit crestinism
4. Miscarea ecumenica cea rau prevestitoare
5. Spiritul descurajator al fariseilor
6. Fereste-te de jocul de cuvinte religioase
7. Natura Imparatiei lui Dumnezeu: nu doar in cuvinte
8. Caracteristicile unui crestin lumesc
9. Ramasita: o doctrina ingrijoratoare
10. Datoria sfanta de a judeca
11. Amintirea staruitoare a cuvintelor moarte
12. Niste cuvinte vii pentru Biserica de azi
13. Calea lui Dumnezeu pentru Biserica Sa
14. Preotia din timpul noptii
15. Cum sa stii daca un lucru este de la Dumnezeu

Introducere

Un profet priveste spre biserica

Biserica lui Isus Hristos nu a avut niciun admirator mai mare si niciun critic mai aspru decat Aiden Wilson Tozer (1897-1963). Pe parcursul vietii sale, multi l-au considerat a fi un profet si au ascultat ce spunea, sau au citit ce a scris cu un anumit grad de anticipare. Unii nu au fost de acord cu el in toate, dar au recunoscut totusi ca vocea lui este una autentica si ca undeva in acea voce era vocea lui Dumnezeu. Cand Tozer vorbea, lumea stia ca asculta pe cineva care a auzit de la Dumnezeu. Caracteristica distinctiva a slujirii lui, a fost accentul pe ceea ce el numea declinul crestinismului.

Declinul crestinismului

Esenta slujiri lui dr. Tozer a fost sa cheme Biserica sa se intoarca inapoi la radacini. Convingerea lui era ca Biserica crestina pierde teren si ca cineva trebuie sa atraga atentia oamenilor sa se intoarca la credinta autentica in Isus Hristos. Comparand crestinismul contemporan cu cel biblic, el a remarcat o distantare clara de la spiritualitatea autentica vazuta in Scriptura.
Critica lui Tozer adusa Bisericii a izvorat dintr-o inima care mai presus de orice il iubea pe Capul Bisericii -- Isus Hristos. Nu ai cum sa asculti cuvintele lui Tozer sau sa citesti cartile lui fara a fi impresionat de dragostea lui intensa si aprecierea pentru a doua persoana din Trinitate. Orice lucru care contesta in vreun fel persoana sau autoritatea lui Isus il facea sa se ridice in picioare. El evalua orice lucru din Biserica prin prisma unui singur criteriu: Il slaveste pe Isus Hristos?
De asemeni, nu ai cum sa nu observi in predicile si scrierile lui Tozer faptul ca avea o dragoste imensa pentru trupul lui Hristos. Iubea crestinii de toate culorile si nuantele, indiferent de denominatiune. Iubea atat crestinii cititi si cunoscatori in ale teologiei cat si pe cei care erau simpli credinciosi in ceea ce ei numeau "Cartea." Ii admira chiar si pe crestinii cu care nu era de acord in anumite privinte. Nu a facut niciodata din doctrina un test de turnesol pentru partasie, dar ii placea varietatea modurilor de partasie in cadrul diferitelor denominatiuni. In decursul unei saptamani, se putea sa predice intr-o biserica luterana, una baptista, una presbiteriana, una menonita sau chiar una penticostala. Numele cladirii nu era important pentru el atata vreme cat in ea se aflau oameni pe care el ii numea "partasia inimilor inflacarate." Din acea dragoste imensa pentru Biserica a izvorat critica lui.
Odata a fost programat sa predice la o biserica asa-numita a "sfinteniei." Era un fel de celebrare sau aniversare a bisericii si, inainte de predica lui, membrii au tinut tot felul de activitati frivole, cum ar fi taierea cravatei unii altora sau alte poante comice. Tozer a asteptat cu rabdare sa ii vina randul "la serviciu." Cand in sfarsit a ajuns la amvon, primele lui cuvinte au fost: "Ce s-a intamplat cu voi, «sfintilor»?" Mototolind predica pe care a pregatit-o, le-a tras o "sfanta chelfaneala" cum n-au mai primit vreodata. Tozer credea ca atunci cand credinciosii se aduna, ar trebui sa caute prezenta lui Hristos si sa-l onoreze pe Cel care a indurat rusinea si josnicia crucii pentru pacatele noastre. Biserica nu este un loc in care sa te prostesti sau sa faci fite. Aceste lucruri sunt simptome ale decaderii Bisericii, lucru ce il framantau foarte mult.
Uneori, critica lui Tozer putea fi destul de taioasa. De exemplu, odata a criticat o traducere moderna a Bibliei spunand "Citirea acestei traduceri mi-a dat acelasi sentiment pe care mi l-ar da barbieritul cu o banana." Cand traducatorul a auzit comentariul, nu l-a iertat niciodata pe Tozer. Tozer a fost de asemenea foarte radical in critica filmului religios si a bisericilor care se specializau in "numarat capete," dar critica lui nu a pornit niciodata dintr-o inima malitioasa, sau din dorinta de a-si face un nume. Principala sa preocupare era inaltarea lui Hristos si venerarea prezentei Sale in mijlocul credinciosilor care se adunau. In consecinta, se intampla uneori ca oamenii sa fie ofensati de critica lui incisiva.
In timpul ultimului deceniu din slujirea sa, Tozer a avut pe inima sarcina specifica de reformare radicala a bisericii evanghelice. Se referea uneori la biserica evanghelica ca fiind intr-o "captivitate babiloniana," si de multe ori a afirmat ca simte cum Biserica se deda la moralitatea si valorile lumii din jur. "Avem nevoie disperata de restaurare," spunea el de multe ori.
Probabil ca lucrul care il framanta cel mai mult era faptul ca Biserica, -- asa cum o vedea el -- nu era partasia inalta, sfanta, plina de Duhul Sfant, botezata in foc, treaza in Domnul, umila, gratioasa si iubitoare pe care parintii Bisericii au cunoscut-o in generatiile anterioare. "Pana nu vom avea parte de o reforma," spunea Tozer, "toate cartile, scolile si revistele noastre sunt doar activitatea bacteriilor in Biserica in descompunere."
Ca sa fim sinceri, nu crestinismul era cel care se schimba, ci liderii crestini din cadrul crestinismului. El (Tozer) credea ca acestia erau prea atasati de caile lumii. Ei preluau adesea sabloanele lumii de afaceri de pe Madison Avenue in slujire si urmau exemplul acelor lideri care au cazut in cursa desconsiderarii adevarului. Psihologia populara a devenit mai importanta decat invatatura simpla a Scripturii. "Traditia" a ajuns un cuvant negativ si era vai de predicatorul despre care se spunea ca e "traditional." Lui Tozer i se parea ca crestinismul se afla in mainile unor oameni care doreau sa fie mai mult ca lumea decat ca Hristos.
Odata, Tozer a avut ocazia sa predice la o intalnire a liderilor Youth for Christ (Tinerii pentru Hristos) care era de asemenea transmisa si prin radio Moody. A decis sa foloseasca acest prilej pentru a vorbi Bisericii in general si, in cuvintele lui, "sa pironeasca cele 13 teze ale sale pe usa bisericii evanghelice." In acea predica el si-a deschis inima privind reforma de care are nevoie biserica evanghelica.
Printre lucrurile pe care le-a mentionat in acea predica, a fost ca drumul crucii este unul greu. Aceasta a fost o remarca importanta din partea lui, pentru ca el credea ca multi oameni incercau sa faca din viata crestina un lucru usor, cand Scripturile arata cat de dificil este sa il urmezi pe Hristos. Un crestin fara cruce era ceva de neinchipuit pentru el. El credea ca prea multi lideri prezentau un soi de Crestinism ieftin si usor si nu asezau pe oameni povara grea a purtarii crucii. Acesta cu siguranta nu era crestinismul parintilor bisericii, al reformatorilor sau al promotorilor trezirilor din trecut.
Tozer a accentuat de asemenea adevarul biblic ca nu poate exista un Salvator care sa nu fie si Domn. Explicatiile lui se refereau la ideea ca cineva L-ar putea accepta pe Isus Hristos ca Salvator fara a-L accepta si ca Domn al vietii lor. Aceasta idee, din perspectiva lui Tozer, era o mare erezie in cadrul bisericii evanghelice. A subliniat cat se poate de accentuat faptul ca Isus Hristos este atat Salvator cat si Domn. Nu poate exista un Hristos divizat. A proclama un Hristos divizat inseamna a distruge fundatia Bisericii.
Tozer a criticat acele biserici care preluau metodele lumii pentru a indeplini planul si obiectivele lui Dumnezeu. El a enumerat trei lucruri despre care el a crezut ca sunt diametral opuse lucrarii Duhului Sfant in biserica locala: (1) sistemul marii afaceri (2) sistemul industriei spectacolului si (3) sistemul publicitatii in stil Madison Avenue. Impreuna cu acestea, el a mai incriminat spiritul evanghelismului mo-dern ca ar fi strain de cel noutestamental. Mai presus de orice, el credea ca Biserica trebuie sa se intoarca la principiile Noului Testament.
A subliniat de asemeni faptul ca atunci cand Isus salveaza o persoana, face asta pentru ca acea persoana sa devina atat un laudator cat si un lucrator. Tozer a spus odata "Daca nu suntem laudatori, suntem doar niste soareci dansatori japonezi care ne invartim in cerc si nu ajungem nicaieri."

O chemare la credinta autentica

Mesajul lui Tozer a fost intotdeauna consecvent. El a vazut crestinismul in tulburare si declin, si oriunde mergea, emitea un apel alarmant crestinilor, sa renunte la caile lumii, sa isi ia crucea, si sa-L urmeze pe Hristos. Lucrul care ocupa poate cel mai mult din predicile si scrierile lui, era credinta sa ca Biserica trebuie sa se intoarca la sablonul Noului Testament. Spunea adesea, "Ne-am vandut cailor lumesti, filosofiei lumesti, opiniilor lumesti, uneltelor lumesti si am pierdut gloria Lui Dumnezeu din mijlocul nostru. Suntem o generatie lihnita, care nu a vazut niciodata gloria lui Dumnezeu."
Cand vorbea despre "robia babiloniana" a Bisericii, el accentua intotdeauna doua aspecte: (1) credinciosii trebuie sa aiba o dorinta dupa gloria lui Dumnezeu si (2) trebuie sa aiba o dorinta de a experimenta prezenta Lui in inchinare cu reverenta. Tozer a spus ca "in ziua de azi gloria lui Dumnezeu s-a pierdut pentru noi, si Dumnezeul nostru este unul ieftin, nevrednic de ingenuncherea noastra."A incercat sa evidentieze faptul ca adevaratul Dumnezeu -- Tatal lui Isus Hristos, Dumnezeul lui Avraam -- este inaltat si poalele mantiei lui umplu Templul (vezi Isaia 6:1).
Tozer a vazut nevoia de restaurare in Biserica a maretiei lui. Pasiunea lui a fost intotdeauna sa prezinte gloria lui Dumnezeu acestei generatii de crestini. Tentativa de a-L cobori pe Dumnezeu la un nivel omenesc a fost fara indoiala anatema din perspectiva lui. Biserica avea nevoie sa se intoarca la inchinarea cu reverenta -- o inchinare vrednica de Dumnezeu. El a vrut sa vada din nou slujbe in biserica in care prezenta lui Dumnezeu sa fie atat de coplesitoare incat sa nu poti vorbi cu voce tare; unde predica despre Dumnezeu sa fie atat de inaltatoare incat oamenii sa plece acasa dupa program in tacere, nefiind in stare sa mai vorbeasca.
In "Recuperarea crestinismului", Tozer vorbeste deschis despre aceste probleme si despre multe altele care au de-a face cu Biserica lui Isus Hristos, in special biserica evanghelica. El ne avertizeaza ca trebuie sa fim atenti la ceea ce el numea "jocul de cuvinte religioase" -- credinta ca daca citim ceva in Biblie, trebuie automat sa devina realitate in vietile noastre. Intr-unul din capitole, el vorbeste despre ideea ca multe cuvinte bune si puternice folosite in trecut si-au pierdut sensul, sau ca multi dintre liderii din ziua de azi au schimbat sensul acestor cuvinte. El afirma ca acestea sunt cuvinte "moarte" si ele altereaza insasi esenta crestinismului. El prezinta apoi crestinilor din ziua de azi cuvinte pe care el le numeste "vii," rugandu-se ca generatia curenta de urmasi ai lui Hristos sa devina inflacarata de adevaratul sens al credintei autentice.
Tozer ne cheama pe fiecare sa ne examinam inimile cu sinceritate si sa incetam a ne juca de-a religia, ca sa experimentam tot ce are Dumnezeu pentru noi. Dumnezeu ne va da tot ce a promis, dar nu ne va da nimic din ce nu a promis. In lumina acestor lucruri, trebuie sa cercetam Scriptura ca sa vedem ce ne-a promis El cu adevarat. Apoi, fiecare dintre noi poate trai experienta acelei promisiuni in inimile si in vietile noastre, pentru ca viata crestina nu este automata, ci mai degraba o viata de disciplina, lepadare de sine si sacrificiu.
Pe masura ce citesti "Recuperarea Crestinismului", poate nu ai sa fii de acord intotdeauna cu Tozer -- El nu ar fi vrut asta oricum -- dar credinta ta va fi provocata. Speranta mea este ca aceasta provocare sa te indrume spre Biblie si mai apoi sa te puna pe genunchi.

-- James Snyder