El inca da pietre la o parte

Orice om are nevoie de o minune

El INCA DA PIETRE LA O PARTE

Asta se intampla cand obstacole, de un fel sau altul, te impiedica sa vezi ce a facut Dumnezeu pentru tine...

Oameni care au intrebari. Biblia e plina de ei. Un talhar pe cruce. Un posedat in cimitir. O femeie trecuta prin cinci divorturi. Un olog deznadajduit. O sora indurerata. Un tata aflat la capatul puterilor.

De ce sunt aceste portrete in Biblie? Ca sa ne uimim de ce a facut Isus? Nu... acestea nu sunt simple povestiri de spus la scoala duminicala. Ele sunt momente istorice cand un Dumnezeu real a intalnit suferinta reala, pentru ca noi sa capam raspuns la intrebarea: "Ii pasa lui Dumnezeu cand suferim?"

Pe fiecare pagina a acestei carti emotionante, Max Lucado iti reaminteste ca Dumnezeu care i-a vorbit lui Moise din rugul aprins iti vorbeste si tie astazi; Dumnezeu care l-a iertat pe imparatul David te iarta si pe tine; Dumnezeu care a ajutat barbati si femei in vremuri stravechi vine si in lumea ta; El vine sa faca ceea ce tu nu poti face: sa dea pietre la o parte, pentru ca tu sa poti vedea raspunsul Lui.

Max Lucado este un povestitor neintrecut, un maestru al poeziei in proza, un observator atent si patrunzator al vietii... si autorul mai multor bestseller-uri, printre care: "Calatorie fara bagaje", "In mana Harului", "3:16 - Numerele sperantei" si "Infrunta-ti uriasii". "Calatorie fara bagaje" si "In mana Harului" au primit distinctia Gold Medalion Book of the Year. Lucado locuieste in San Antonio, Texas , SUA, unde slujeste ca pastor senior al Bisericii Oak Hills. El si sotia lui, Denalyn, sunt parintii a trei fiice.

---

O femeie aflata la al cincilea divort
Un infirm ajuns la disperare
O sora care-si inmormanteaza fratele
Un tata aflat in necaz

Acestea nu sunt simple povesti istorisite la scoala duminicala. Nici fabule rupte de realitate. Nu sunt nici produsul unor iluzii nerealiste. Sunt intamplari adevarate in cadrul carora un Dumnezeu cat se poate de real Se confrunta cu suferinte la fel de reale, asa incat putem sa dam un raspuns la intrebarea: "Unde e Dumnezeu atunci cand suferim?"

Max Lucado ne invita sa retraim impreuna cu el aceste intamplari. De asemenea, ne invita sa nu uitam faptul ca Dumnezeu, care a vorbit in trecut, vorbeste si astazi. Sa tinem seama de faptul ca Dumnezeu, care a iertat in trecut, iarta si astazi. Ca Dumnezeu care S-a aratat in trecut Se arata si astazi. El patrunde in lumea noastra. El vine sa faca ceea ce tu nu poti sa faci singur. El vine sa dea la o parte pietrele pe care tu nu le poti clinti.

El inca da pietre la o parte.

Cuprins

Multumiri
1. Trestia franta si fitilul care fumega

Trestia franta

2. Nevinovata
Invingerea sentimentului de rusine

3. Nu rata petrecerea
Temnita amaraciunii

4. Cand nu te intelegi cu restul familiei
Cum sa te porti cu rudele dificile

5. Poti sa visezi din nou
Invingerea sentimentului de descurajare

6. Lapte acru
Evitarea unei atitudini negative

7. O banuiala nebuneasca si o mare speranta
Manifestari sincere ale credintei

8. Vesnic tanar
Invata sa imbatranesti fericit

9. Citeste povestea
Cand cei din jur te dezamagesc

Fitilul care fumega

10. Puterea unei rugaciuni sfielnice
Te intrebi daca rugaciunile tale conteaza

11. Sclipiri de lumina in bezna noptii
Cand nu mai ai de ales

12. Cel mai greu lucru pe care l-a infaptuit Dumnezeu
Intelegerea prioritatilor lui Dumnezeu

13. Ce poate face numai Dumnezeu
Cand esti prins in capcana legalismului

14. Har galilean
Cand Il dezamagesti pe Dumnezeu

15. Blandetea lui Dumnezeu
Cand te intrebi daca lui Dumnezeu Ii pasa

16. Indracitul devenit misionar
Cand te intalnesti cu diavolul

17. Sa vezi ceea ce nu se vede
Cand viitorul te inspaimanta

18. Rugaciunea lui Iosif
Cand te simti derutat din cauza actiunilor lui Dumnezeu

19. Moartea
Intelegerea sensului acestei notiuni

20. Un crestinism apatic
Nu e de ajuns sa fii bun

21. Galeria celor care dau pietre la o parte

1
Trestia franta si fitilul care fumega

Nu va frange o trestie rupta si nici nu va stinge un fitil care fumega. Matei 12:20

Imagineaza-ti ca este o dupa-amiaza de sambata, in luna octombrie. Ai terminat tot ce aveai de facut pe ziua de azi. Te asteapta o dupa-masa linistita, libera de orice obligatie. Astfel de momente sunt mult mai rare decat odinioara, asa ca te gandesti ce ai putea sa faci in acest timp liber de care dispui. Pui mana pe un ziar in speranta ca iti va oferi cateva idei. Sa mergi la film? Nu ruleaza nimic interesant la cinematograf. Sa te uiti la televizor? Asta poti face oricand. Ia stai un pic. Ce-o fi asta? Un anunt din ziar iti atrage atentia.

Expozitie de pictura
"Trestia franta si fitilul care fumega"
Intre orele 14-16, sambata dupa-masa
La Biblioteca Lincoln

Hmm... A trecut ceva vreme de cand n-ai mai fost la o expozitie de pictura. Trestia franta si fitilul care fumega? O fi ceva in care se promoveaza grija pentru natura. In ce te priveste, parca ai avea chef sa te plimbi un pic. Asta o sa faci. Lasi ziarul din mana, iti iei haina si iti pui o pereche de manusi.
Cand pasesti inauntrul bibliotecii te intampina mirosul prafuit si usor mucegait al cartilor de pe rafturi. In spatele unui birou vechi sta bibliotecara, cu parul prins in coc si cu un creion asezat dupa ureche. Un student al carui rucsac zace pe jos, la picioarele sale, cauta intr-un sertar plin de fise asezate in ordine alfabetica. O masa pe care sunt imprastiate numere mai vechi ale revistei Life iti atrage atentia. Pui mana pe una dintre reviste, care are pe coperta o fotografie a presedintelui Truman, dar chiar in clipa aceea zaresti o inscriptie care iti aduce aminte de ce ai venit, de fapt. "Trestia franta si fitilul care fumega", scrie pe un perete si o sageata te indruma catre o usa din apropiere. Strabati un coridor, deschizi una dintre cele doua usi masive din lemn si pasesti inauntru.
E o incapere placuta -- de marimea unei sufragerii obisnuite, nu mai mare. Peretii sunt acoperiti de rafturi, care sunt pline cu carti. In camin mocneste focul si doua fotolii cu spatar inalt te invita sa te asezi, pregatit sa-ti petreci dupa-masa in compania unei carti bune. Poate mai tarziu, iti zici in sinea ta. Mai intai, expozitia de pictura.
De jur imprejurul camerei se afla picturi. Toate inramate. Toate in culori vii. Toate asezate pe sevalete, grupate doua cate doua. Iti scoti manusile si ti le vari in buzunarul hainei, iti agati haina in cuier si te indrepti spre prima pictura.
Este portretul unui lepros, imagine care ocupa mijlocul panzei. Sta chircit, asemenea unui cocosat. Mana lui, lipsita de degete, invelita in carpe, se intinde spre tine, intr-o implorare muta. Un val zdrentuit ii acopera chipul aproape in intregime, lasand sa se vada doar ochii plini de durere. Multimea din jurul leprosului se agita haotic. Un tata isi apuca de mana copilul curios. O femeie se impiedica in timp ce se cazneste sa-si faca drum prin multime ca sa plece de acolo. Un barbat arunca o privire peste umar, in timp ce fuge inspaimantat. Pictura are drept titlu implorarea muta a leprosului: "Daca ai vrea, ai putea..."
Pictura urmatoare il infatiseaza pe acelasi lepros, dar de data asta scena este cu totul alta. Titlul este compus dintr-un singur cuvant: "Vreau." In aceasta imagine leprosul sta drept in picioare. Isi priveste mana intinsa – iata ca are degete! Valul care ii acoperea fata a disparut si omul zambeste. Lumea nu se mai imbulzeste in jurul lui; o singura persoana e alaturi de lepros. Nu poti vedea fata acestei persoane, dar ii vezi mana asezata pe umarul omului vindecat.
"Asta nu-i o expozitie dedicata naturii", iti soptesti, trecand la tabloul urmator.
Aici pensula artistului a infatisat o femeie care sare peste o prapastie, fiind surprinsa chiar in timpul saltului. Vesmintele ii sunt zdrentuite. Trupul ei e firav si tenul palid. Pare anemica. Are o privire disperata, in timp ce se agata cu amandoua mainile de marginea prapastiei. Acolo se afla un om. Nu-i vezi decat picioarele, sandalele si marginea vesmantului. Dedesubtul picturii poti citi cuvintele femeii: "Oh, daca..."
Treci repede la tabloul urmator. De data asta ea sta in picioare. Picioarele ei desculte par bine infipte in pamant. Chipul ei pulseaza de viata. Ochii ei privesc atent la multimea care o inconjoara. In picioare, alaturi de ea, sta cel pe care s-a caznit sa-l atinga. Titlul picturii? Cuvintele lui: "Fa-ti curaj..."
Portretul urmator este suprarealist. Fata contorsionata a unui barbat este imaginea centrala a tabloului. Parul portocaliu contrasteaza cu fundalul violet al panzei. Fata sa este alungita pe verticala si in partea de jos se rotunjeste precum o para. Ochii sai sunt ca doua fante inguste, in interiorul carora se agita nenumarate pupile. Gura e cascata larg, intr-un tipat mut. Aici observi ceva ciudat -- gura e locuita! Sute de creaturi asemanatoare unor paianjeni sunt prinse intr-o inclestare disperata. Titlul picturii reda strigatul deznadajduit al acestora: "Jura pe Dumne-zeu ca n-o sa ma chinui!"
Fascinat, treci la tabloul urmator. E vorba de acelasi barbat, dar de data asta trasaturile sale sunt normale. Ochii sai, acum lipsiti de ferocitate, sunt rotunzi si blanzi. Gura lui este inchisa, iar titlul panzei explica starea sa de liniste: "Eliberat." Omul sta putin aplecat in fata, ca si cum ar asculta cu atentie. Isi atinge barbia cu mana. De incheietura ii atarna o pereche de catuse si un lant -- un lant rupt.
Intr-un alt portret, o femeie imbracata sumar sta ghemuita in fata unei gloate furioase de barbati care o ameninta cu pietre. In tabloul urmator pietrele zac la pamant inofensive, imprastiate prin curte, la picioarele unei femei uluite si ale unui barbat care zambeste, in timp ce sta aplecat si deseneaza ceva pe nisip.
Intr-o alta pictura, un paralitic isi indeamna prietenii care il poarta pe targa, privind spre o casa intesata de oameni, sa nu se dea batuti, ci sa incerce cu orice pret sa-si croiasca drum prin multime. In tabloul urmator il vedem pe tanarul cu pricina carandu-si singur targa pe umar, in timp ce tasneste afara din casa.
Intr-un tablou un orb striga dupa un rabin. In urmatorul tablou, el se inchina inaintea celui dupa care strigase.
Tiparul se repeta de-a lungul intregii expozitii. Tot cate doua tablouri, primul cu o persoana aflata in suferinta si al doilea cu o persoana ce degaja o stare de pace si liniste. Marturii de genul "inainte" si "dupa" ale unui eveniment ce pare sa marcheze iremediabil viata celui in cauza. In fiecare scena infatisata, durerea face loc serenitatii. Descoperirea unui sens in viata invinge suferinta. Stralucirea sperantei vindeca orice rana.
In mijlocul incaperii se afla o pictura, una singura. Este deosebita de toate celelalte. Nu infatiseaza nici un chip, nici o silueta umana. Artistul si-a inmuiat pensula in stravechi profetii si a schitat doua lucruri simple -- o trestie si un fitil.

Nu va frange o trestie rupta si nici nu va stinge un fitil care fumega. Matei 12:20

Exista oare ceva mai fragil decat o trestie franta? Uita-te la trestiile frante ce cresc pe malul apei. O tulpina care odinioara se inalta zvelta si viguroasa, este acum franta si indoita.
Esti si tu o trestie franta? A trecut multa vreme de cand erai si tu undeva sus, privind cu mandrie in jurul tau? Stateai drept si viguros, fara sa duci lipsa de apa si cu radacinile bine infipte in solul sigurantei de sine.
Apoi s-a intamplat ceva. Ai fost frant in doua...
de niste cuvinte aspre
de supararea unui prieten
de tradarea partenerului de viata
de propriul tau esec
de rigiditatea normelor religioase.
Si te-ai simtit ranit, ai inceput sa te indoi incet. Tulpina ta cea goala pe dinauntru, odinioara dreapta si semeata, s-a plecat si si-a ascuns capul in papura dimprejur.
Sau gandeste-te la mucul unei lumanari. Exista oare ceva mai aproape de pieire decat un fitil care abia mai fumega? Odinioara o valvataie puternica, acum o palpaire muribunda. Cald inca de la flacara de ieri, azi aproape se stinge. Nu s-a racit inca de tot, dar in nici un caz nu mai e fierbinte. A trecut multa vreme de cand ardeai de atata credinta? Iti aduci aminte cum revarsai lumina asupra cararii ce ti se asternea inainte?
Apoi a inceput sa sufle vantul... un vant rece, un vant aspru. Cei din jur spuneau ca ideile tale sunt o nebunie. Spuneau ca visurile tale sunt prea inalte. Isi bateau joc de tine pentru ca tu cutezai sa pui la indoiala obiceiuri de mult inradacinate.
Acest vant continuu te-a vlaguit in cele din urma. O, da, ai rezistat cu darzenie pentru o clipa (sau poate o viata intreaga), dar suflul continuu ti-a frant, pana la urma, plapanda flacara, zvarlindu-te undeva la un pas de intuneric.
Trestia franta si fitilul care fumega. Societatea stie ce are de facut cu unul ca tine. Lumea are rezervat un loc anume pentru cei invinsi. Lumea te va frange; lumea te va nimici cu desavarsire.
Insa artistii Scripturii afirma ca Dumnezeu nu va face la fel. Panza dupa panza infatiseaza atingerea blanda a unui Creator care are pus deoparte un loc special pentru invinsii si vlaguitii acestei lumi. A unui Dumnezeu care este prietenul inimilor ranite. A unui Dumnezeu care are grija de visurile tale. Acesta este leit-motivul Noului Testament.
Si tot acesta este leit-motivul expozitiei.
Haide sa ne plimbam impreuna prin galeria de arta. Sa cugetam la momentele in care Hristos li Se arata oamenilor care trec prin suferinta. Vom vedea cum profetiile se adeveresc. Vom vedea cum trestiile frante isi recapata semetia de odinioara si fitilele fumegande sunt reaprinse.
E o colectie de tablouri impresionanta. Apropo, si portretul tau este expus in aceasta galerie. Haide, priveste-l. E acolo, la capat. Ca in toate celelalte cazuri, sunt doua sevalete. Dar, spre deosebire de celelalte, panzele acestea sunt albe. Numele tau sta scris dedesubt. Langa sevalet, pe o masa, se afla o pensula si tuburile cu vopsea...