Prezentare
Detalii
Colecția Historia Christiana își propune să prezinte pagini din istoria urmării lui Hristos și a misiunii creștine de-a lungul secolelor, explorând fapte (istorie factuală), idei (istorie intelectuală) și texte (traduceri de izvoare).
Colecția se adresează atât specialiștilor, cât și studenților și cititorilor instruiți, oferind volume care beneficiază de îngrijire științifică.
La Sinodul de la Florența, aproape că fusese atins țelul unirii, un țel totuși foarte dificil de realizat. Deciziile adoptate nu i-au favorizat deloc pe greci, întrucât, în cazul fiecărei chestiuni dezbătute, acestora li s-a cerut să accepte poziția latinilor. Se înțelege de ce au plecat de la sinod cu sentimentul că acesta nu făcuse decât să adâncească schisma căreia își propusese să îi pună capăt. Până în ziua de astăzi, s-a întâmplat rar ca istoricii ortodocși ai Bisericii să aprecieze că tensiunile din 1054, care au dus la confruntarea dintre cardinalul Humbert și patriarhul ecumenic Mihail Cerularie, au constituit momentul când comuniunea s-a destrămat. Mai curând, aceștia constată că hotărârile adoptate la Florența sau prădarea Constantinopolului în 1204 au fost factorii care au făcut ca sciziunea dintre Apusul latin și Răsăritul grec să devină o stare permanentă.
CUPRINS
Abrevieri ..................................................................................................11
1. Introducere .........................................................................................13
2. Primele divergențe din cadrul creștinismului:
încercări de refacere a unității ........................................................15
3. Cauzele divergențelor ......................................................................21
4. Diferențele teologice ........................................................................29
5. Împăratul Teodosie:
Sinodul de la Constantinopol (381) ...........................................39
6. Augustin: Filioque? ...........................................................................49
7. Ascensiunea Constantinopolului:
istoricul Socrate .................................................................................59
8. Unitatea lui Hristos.
Cinstirea Sfintei Fecioare Maria ...................................................67
9. Henotikonul lui Zenon, indignarea Romei
și Schisma acachiană: Dionisie Exiguul ......................................81
10. Cele Trei Capitole:
Al V-lea Sinod (553) ......................................................................87
11. O energie, o voință .........................................................................93
12. Al VI-lea Sinod (680-681).
Sinodul Trullan (692) ................................................................ 100
13. Disputa cu privire la icoane ...................................................... 109
14. Papalitatea și francii .................................................................... 118
15. Aachen ca a treia Romă:
Cărțile caroline, Filioque, Eriugena ......................................... 127
16. Papa Nicolae I .............................................................................. 143
17. Hincmar de Reims ...................................................................... 154
18. Jurisdicția: Illyricumul, bulgarii. Paulicienii ......................... 159
19. Sfaturile papei Nicolae către hanul bulgar.
Postul ținut de Biserica Romei în zilele de sâmbătă ........... 168
20. Probleme la Constantinopol:
patriarhul Ignatie ......................................................................... 176
21. Fotie ................................................................................................ 183
22. Papa Nicolae I îl susţine pe Ignatie ......................................... 197
23. Rejudecarea lui Ignatie:
papa Nicolae îl excomunică pe Fotie ..................................... 204
24. Deteriorarea relaţiilor ................................................................. 216
25. Pledoaria împotriva latinilor:
Mistagogia lui Fotie ..................................................................... 223
26. Sciziunea dintre Fotie și Nicolae.
Nicolae cere ajutorul lui Hincmar.
Vasile Macedoneanul. Depunerea lui Fotie ......................... 229
27. Vasile I: Ignatie reabilitat.
Sinodul din 869: papa Hadrian al II-lea ................................ 237
28. Reinstalarea lui Fotie în scaunul patriarhal.
Papa Ioan al VIII-lea. Sinodul din 879 ................................... 249
29. Împăratul Leon al VI-lea Înțeleptul:
Fotie depus .................................................................................... 262
30. Contestatarii greci ai lui Fotie:
Fotie cinsteşte memoria lui Ignatie ........................................ 266
31. Liudprand de Cremona la Constantinopol .......................... 276
32. Normanzii din Sud. Cardinalul Humbert.
Sinodul de la Roma (1059): pâinea nedospită .................... 285
33. Legația trimisă de Papa Leon al IX-lea
la Constantinopol (1054). Humbert și Cerularie .............. 294
34. Petru Damian. Grigorie al VII-lea.
Teofilact al Ohridei ..................................................................... 313
35. Papa Urban al II-lea.
Anselm de Canterbury la Bari .................................................. 317
36. Anselm de Havelberg ................................................................. 325
37. Cruciadele. Căderea Constantinopolului (1204).
Inocențiu al III-lea. Balsamon .................................................. 332
38. Dezbaterile dintre Răsărit și Apus
de la Niceea și Nymphaion ....................................................... 339
39. Purgatoriul .................................................................................... 348
40. Eforturile reluate de Mihail Paleologul
în sensul realizării unirii. Papa Grigorie
al X-lea. Sinodul de la Lyon. Bekkos ....................................... 351
41. Sinoadele de la Basel și de la Ferrara-Florența.
Papa Eugen al IV-lea ................................................................... 368
Epilog ..................................................................................................... 391
Bibliografie ........................................................................................... 393
Index ...................................................................................................... 401
1
Introducere
Religia, atunci când este împărtășită de membrii societății, reprezintă
unul dintre cei mai puternici factori de coeziune socială. Atunci când
apar diferențe cu privire la ritual, calendar, practici sociale, liturghie
sau, mai ales, doctrină, această forță de coagulare slăbește și lasă loc declanșării
rapide a unor diviziuni profunde. Probabil că, în cazul religiilor
monoteiste, intensitatea acestor clivaje este neobișnuită. În iudaism,
deosebirile dintre practicanți și sinagogile reformate pot conduce
la o separație resimțită acut, astfel încât unui credincios practicant evreu
îi poate fi mai ușor să vorbească liber cu un creștin neevreu decât cu un
rabin liberal reformat. În islam, diferențele între suniți și șiiți pot da
naștere unor sentimente de furie și alienare și chiar persecuției. Istoria
creștinismului este marcată de schisme: între calcedonieni și monofiziți
(sau precalcedonieni), între romano-catolici și protestanții evanghelici
(există catolici evanghelici), între luterani și calviniști sau între
hipercalviniști și arminieni.
Dar cea mai mare sciziune dintre cele care s-au produs în sânul
creștinismului este între Răsărit și Apus, între romano-catolicism și creștinismul
ortodox răsăritean. Mileniul medieval a fost marcat de controverse
acute, dar și de diferite încercări din partea unor personalități
cu autoritate morală de a le soluționa. Diferențele încă există. În
cadrul Bisericii Romano-catolice, au apărut divergențe profunde, care
sunt încă vii, între (a) cei care consideră că este posibilă realizarea unei
unități trainice universale, formarea unei comuniuni între toți oamenii,
fapt care, în opinia lor, este realmente cu putință numai dacă episcopul
Bisericii Romei, înzestrat de Dumnezeu cu vocația întemeietoare
pe care au avut-o Apostolii Petru și Pavel în capitala lumii păgâne
din vremea lor, poate întruchipa ceea ce constituie singurul izvor
autentic al doctrinei și al modului de viețuire creștin, și (b) cei pentru
care judecata inevitabil mărginită a unui om, oricât de înțelept și sfânt ar
fi acesta (așa cum nu toți papii au fost), împiedică înfăptuirea acestei
unități și pentru care spiritul obștesc al unei Biserici universale
trebuie să se manifeste mai mult prin sinodalitate și colegialitate.
Informatii suplimentare
Informatii suplimentare
Cod | 27101 |
---|---|
Autor | Henry Chadwick |
Editura | Doxologia |
Nr. pagini | 416 |
Dimensiuni | 14,5 x 23 cm |
Anul publicarii | 2021 |
Seria | Nu |
Volum | Nu |
Colectie | Historia Christiana |
Editia | I |
Coperta | flexibila |
Legare | brosare |
Limba | Romana |
ISBN | Nu |
Comentarii
Scrie propriul tau comentariu.
Numai utilizatorii inregistrati pot evalua si scrie comentarii. Pentru a evalua si comenta, te rugam sa te autentifici sau sa-ti creezi cont.