Calatorim pe un drum stabilit

Eseuri pe diferite aspecte ale vietii crestine

Cuprins

1. Calatorim pe un drum stabilit
2. Credulitate versus credinta
3. Biblia: Cartea vietii
4. Vanturile de toamna
5. Umilinta castiga acolo unde forta nu o poate face
6. Un cuvant pentru barbati, despre femei
7. Nu exista crestini nesemnificativi
8. Tragedia risipei
9. Succesul este costisitor
10. Inlaturarea distragerilor
11. Un crestin nu-si poate permite sa invinovateasca
12. Adevarul aduce si probleme
13. De ce sunt displacuti unii crestini
14. Daca Hristos duce povara
15. Dragostea este "vointa de a", intentia
16. Partea lui Dumnezeu versus partea gresita
17. Rugandu-ne fara a pune conditii
18. Oh, Doamne, intoarce-ne din nou la Tine!
19. Erezie printre sfinti
20. Rabdarea slabiciunilor celorlalti
21. Oameni sfinti si fapte sfinte
22. Frumusete de Craciun
23. Cea de-a doua cea mai buna carte pentru un crestin
24. Locul vital al autocriticii
25. Cel mai bun dar al lui Dumnezeu
26. Luati seama la partinire
27. Religia la diateza pasiva
28. Ajutor din necazurile lui Pavel
29. Lumea neschimbatoare a oamenilor
30. Meditatie de Anul Nou
31. Marturia Duhului: ce este?
32. Elocventa poate aduce cu sine o capcana
33. Religia intelectului versus religia duhului
34. Se roaga Domnul nostru pentru cei nemantuiti?
35. De ce iubim datele si dispretuim adevarul?
36. Fratele nostru, Petru
37. Paziti-va de infatuare
38. E posibil ca aceasta sa fie nevoia noastra cea mai critica?

Fragmente sugestive

Omul cu o credinta adevarata poate trai in siguranta absoluta ca pasii lui sunt randuiti de Domnul. Pentru el, nenorocul este in afara granitelor posibilitatii. El nu poate fi smuls de pe acest pamant cu o ora mai devreme fata de timpul stabilit de Dumnezeu, si nu poate fi tinut pe pamant o clipa in plus dupa ce Dumnezeu a terminat cu el aici. El nu e un copil oropsit al lumii largi, un copil gasit al timpului si al spatiului, ci un sfant al Domnului si iubitul grijii Sale deosebite.

Fara indoiala ca Il intristam pe Domnul nostru atunci cand ne gandim la noi insine ca fiind ceva mai putin decat suntem de fapt in planul lui Dumnezeu. In noi insine, suntem un nimic, si marea prapastie a uitarii catre care ne indreptam ar fi fost locul nostru cuvenit. Nu ne-am castigat nicio parte in interesul lui Dumnezeu, niciun loc in afectiunea Lui; pacatele noastre ne-au deposedat de orice drept pe care l-am fi avut inaintea lui Dumnezeu ca si Creator al nostru. Dar sangele Legamantului celui vesnic a schimbat toate acestea. Acum dreptul nostru este acela al unui copil inaintea tatalui sau. Avem un drept in casa Tatalui, si putem sta la masa Lui fara teama sau stinghereala.

Nu trebuie niciodata sa dam vina pe cineva sau pe ceva pentru infrangerile noastre. Indiferent cat de rele pot fi intentiile lor, ei sunt absolut incapabili sa ne faca rau pana in clipa in care noi incepem sa-i invinovatim si sa-i folosim ca scuze pentru necredinta noastra. Atunci devin ei capabili sa ne faca rau; cu toate acestea, tot noi suntem de vina, si nu ei.

Darurile lui Dumnezeu nu sunt datorii pe care ni le plateste, ci haruri acordate din mila pura.

Fie ca avem un talent, sau mai multe, in cele din urma va trebui sa dam socoteala, iar factorul care va decide in dreptul nostru nu va fi cate talente am avut, ci, ce am facut cu ele. Povestea omului care si-a ascuns banul in pamant este o lectura alarmanta pentru crestinul nepasator care nu isi foloseste darurile. Unii oameni cu daruri modeste au ajuns sa aiba realizari spirituale stralucitoare; altii, cu abilitati mult mai mari, s-au jucat cu vara vietii precum lacusta din fabula si si-au lasat darurile nefolosite in timp ce timpul se scurgea pe langa ei. Asa ceva, repet, este o tragedie, si faptul ca este des intalnit nu face sa fie mai putin tragic.

Dusmanul oportunitatii este preocuparea. Exact atunci cand Dumnezeu trimite o sansa de a castiga o mare victorie pentru omenire, unii dintre noi sunt prea ocupati sa piarda timpul cu fleacuri ca sa o observe.

Cuvintele de distragere ale lui Satan vin deseori din cele mai neasteptate parti. Marta a chemat-o pe Maria de la picioarele Invatatorului. Cateodata, daca nu suntem atenti, cel mai bun prieten al nostru ne poate distrage. Sau ar putea fi o activitate foarte legitima. Agitatia si taraboiul din zilele acestea ne cheama prea adesea si prea curand inapoi de la picioarele lui Isus. Distragerile acestea trebuie imediat inlaturate, altfel vom cunoaste numai "sterpiciunea activismului".