Biblia dupa textul ebraic. Exodul. Leviticul

Ediţie îngrijită de Francisca Băltăceanu şi Monica Broşteanu

Traducere, studii introductive şi note de Maria Francisca Băltăceanu, Monica Broşteanu, Melania Bădic, Emanuel Conţac, Octavian Florescu, Victor-Lucian Georgescu, Cristinel Iatan, Alexandru Mihăilă, Delia Mihăilă, Ovidiu Pietrăreanu, Tarciziu-Hristofor Șerban, Silviu Tatu, Cătălin Vatamanu

„Textul Bibliei confirmă, prin structura şi istoria lui, teologia Treimii. Căci el are trei autori: Dumnezeu (inspiratorul lui suprem, izvorul Revelaţiei), autorii textului consemnat în scris (primitorii şi transmiţătorii Revelaţiei) şi traducătorii textului originar. Cu volumul de faţă, ne aflăm în prezenţa traducătorilor, exponenţi ai «vorbirii în limbi», mediatori ai Duhului, păstori ai cuvintelor aflate în căutarea Cuvântului. Ei merită toată admiraţia noastră. Pentru că reuşesc să pună erudiţia cea mai temeinică în serviciul cordialităţii, al nevoii de a înţelege ceea ce e dincolo de înţelegerea obişnuită.“ – Andrei Pleșu

Exodul este a doua carte din Tora; împreună cu următoarele trei formează o unitate tematică privind eliberarea poporului israelit din robie şi mersul lui îndelungat prin pustiu, până la Ţara Făgăduinţei, având în centru Legământul încheiat de Dumnezeu cu el. Este considerat cartea esenţială a Vechiului Testament, pentru că tot ceea ce urmează îşi află aici momentul fondator, referinţa exemplară. Deşi sistemul complex de jertfe din Levitic nu mai este de actualitate, citirea Leviticului rămâne importantă pentru creştin fiindcă îl ajută să înţeleagă atât lumea religioasă în care a trăit Isus, cât şi conceptele de care s-a folosit El pentru a-şi formula mesajul. În plus, dincolo de prescripţiile complicate şi adesea caduce, cartea Leviticului vehiculează şi adevăruri veşnice, care ţin de relaţia omului cu Dumnezeu.

Ţinând seama că este vorba de un text care provine dintr-un trecut îndepărtat, că există o tradiţie îndelungată a traducerii Bibliei în limba română, că textul rămâne contemporan cu toate generaţiile, s-a urmărit echivalarea lui într-o limbă actuală, firească, evitând atât arhaismele devenite aproape de neînţeles, cât şi neologismele stridente şi lipsite de conotaţii poetice. Am dorit astfel să ne apropiem, pe cât posibil, de frumuseţea originalului: pentru omul credincios ea este „semnătura“ Duhului lui Dumnezeu.

• • •

Volumul de faţă, Exodul. Leviticul. este al doilea (primul fiind Geneza) dintr-o serie care va cuprinde traducerile celor treizeci şi nouă de cărţi ale Bibliei ebraice însoţite de studii introductive, note şi comentarii.

Acest proiect a fost realizat în cadrul Colegiului Noua Europă.

Ilustraţia copertei: pagină din Biblia Cervera, manuscris cu anluminuri de Joseph Assarfati, Spania, 1299, păstrat la Biblioteca Naţională a Portugaliei.

CUPRINS

Abrevieri şi sigle . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .     7
Transliterări din ebraică  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .   17
Notă asupra ediţiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .   19
Introducere generală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .   23

EXODUL  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .   45
Introducere la Exod . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .   47
Exodul. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .  69
Note la Exod . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149

LEVITICUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 303
Introducere la Levitic. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 305
Leviticul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 319
Note la Levitic  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 379
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 465


NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI

Traducerea de faţă urmează textul masoretic din Biblia HebraicaStuttgartensia(BHS), editio quinta emendata(1997) – ediţie criticărealizată după Codex Leningradensis.
Participanţii  la  acest  proiect  aparţin  mai  multor  confesiuni: ortodoxă, catolică, baptistă şi penticostală, încercându-se astfel realizarea unui text acceptabil pentru toţi. Domeniile de expertiză ale participanţilor sunt teologie, ştiinţe biblice, filologie clasică, orientalistică, istorie, arheologie, iudaism.
Este o încercare de traducere cât mai apropiată de textul ebraic, pe cât permite limba română. Astfel, s-au păstrat expresiile specifice (de ex. „au pus la inimă cuvântul Domnului“), inclusiv unele redundanţe caracteristice (de ex. „în inima tuturor celor înţelepţi la inimă am pus înţelepciune ca să facă tot ceea ce ţi-am poruncit“; „Soroacele Domnului, pe care le veţi vesti ca adunări sfinte, acestea sunt soroacele Mele“).
S-a urmărit menţinerea metaforelor, chiar dacă uneori ar putea suna mai neobişnuit pentru omul modern (de ex. „Şi Moise a zis înaintea Domnului: «Iată, sunt om cu buze netăiate-mprejur»“; „Dacă fratele tău sărăceşte şi-i tremură mâna lângă tine, să-l sprijini, fie el venetic şi pripăşit“).
S-a dat o atenţie deosebită topicii – factor important de accentuare, dar şi de conferire a unei anume muzicalităţi textului (de ex. „Pribeag sunt eu în pământ străin“; „[Faraon] a spus: «Trântori sunteţi! Trântori! De aceea ziceţi: Să mergem să aducem jertfe Domnului»“; „Să nu vă faceţi nimicnicii şi chipuri cioplite, nici stâlp să nu vă ridicaţi, nici piatră împodobită cu chipuri să nu puneţi în ţara voastră ca să vă plecaţi în faţa ei“).
S-a respectat textul masoretic, chiar unde acesta are pasaje dificile; totuşi, în unele locuri „disperate“, echivalările paralele din versiunile antice şi din targumuri, şi mai ales concordanţa dintre ele, ne-au oferit o soluţie, pe care am semnalat-o şi în note (de ex. echivalarea ebr. śerāḏdin Ex 31:10, vezi nota).
S-a ţinut seama de cazurile în care, faţă de textul scris (ketiv – de la KTB „a scrie“), textul masoretic însuşi propune o emendare (qere – de la QR’„a citi“). Dacă uneori au fost necesare compliniri pentru înţelegerea textului, acestea au fost puse între paranteze drepte.
Privitor la aşezarea în pagină, s-a păstrat în general împărţirea în paragrafe din ediţia originală.
Notele explicative însoţesc textul traducerii la sfârşitul fiecărei cărţi. Ele oferă atât variantele semnificative din Pentateuhul Samaritean, Septuaginta, Vulgata şi Peşitta, cât şi comentarii care ajută la mai buna înţelegere a textului: explicarea anumitor realia, lămurirea unor concepte specific biblice, evidenţierea unor paralele cu alte texte biblice sau cu literatura/istoria Orientului Apropiat antic, posibile amendări ale textului sau redarea sensului literal atunci când unele amendări foarte probabile au fost acceptate în traducere.
Numele proprii au fost redate într-o transliterare simplă (urmând ca în note să apară o transliterare cât mai exactă ştiinţific). Conform principiilor ortografice generale, numele deja intrate în limbă au fost redate aşa cum sunt ele tradiţional cunoscute (de ex. Moise, nu Moşe; Iosua, nu Yehoşua).
Traducerea se adresează unui grup larg de cititori, profilul de bază al destinatarului  fiind  omul  interesat  de  probleme biblice, fără să deţină o pregătire specializată în domeniu.
Ţinând seama că este vorba de un text care provine dintr-un trecut îndepărtat, că există o tradiţie îndelungată a traducerii Bibliei în limba română, că textul rămâne contemporan cu toate generaţiile, s-a urmărit echivalarea lui într-o limbă actuală, firească, evitând atât arhaismele devenite aproape de neînţeles, cât şi neologismele stridente şi lipsite de conotaţii poetice.
Am dorit astfel să ne apropiem, pe cât posibil, de frumuseţea originalului: pentru omul credincios ea este „semnătura“ Duhului lui Dumnezeu.