Amprenta sufletului: Descoperă-ți destinul divin

Amprenta sufletului: Descoperă-ți destinul divin/ Soulprint: Discovering Your Divine Destiny de Mark Batterson este despre cunoaștere de sine și autodescoperire. Cartea aceasta îți vorbește despre minunata ta unicitate cu care ai fost hărăzit, ajutându-te să descoperi cine ești cu adevărat și cine nu ești și să identifici momentele definitorii din viața ta care îți dezvăluie destinul. Dar ceea ce este și mai interesant la această carte despre autocunoaștere, este faptul că ea Îl pune în centrul atenției pe Dumnezeu și nu sinele, așa cum te-ai fi așteptat probabil.

Așadar, te-ai întrebat vreodată: De ce scriu muzică compozitorii? De ce concurează atleții? De ce candidează la o funcție publică politicienii? De ce fondează afaceri antreprenorii? De ce practică medicina doctorii? De ce predau profesorii?

Cu siguranță, există multe răspunsuri la aceste întrebări, dar răspunsul corect este următorul: fac asta pentru a da expresie unui lucru care se află în adâncul sufletului lor. Acest lucru este amprenta sufletului. Pentru că noi, oamenii ne simțim împliniți și fericiți doar atunci când facem ceea ce am fost meniți să facem. Iar atunci când nu reușim asta, în mod cert ajungem să fim nefericiți.

„Poate te întrebi ce înseamnă, mai exact, o amprentă a sufletului? Gândește-te așa: amprenta degetului te identifică în mod unic și te deosebește de toți cei care au trăit vreodată, dar ea nu se întinde dincolo de piele. Însă tu ești posesorul unui lucru unic, care se întinde cât sufletul. Eu i-am spus amprenta sufletului. Nu este numai cine ești, în prezent. Este cine ești menit să devii, în viitor. Nu este numai ce văd ceilalți când se uită la tine. Este cine te-a hărăzit Dumnezeu să devii. La fel cum codul genetic îți programează anatomia fizică, amprenta sufletului îți programează adevărata identitate și adevăratul destin. Și, în timp ce tu îți trăiești viața mergând înainte, Dumnezeu lucrează invers. Cel Atotștiutor începe întotdeauna având în minte finalul.” – Mark Batterson, Amprenta sufletului

Așa cum Michelangelo a scos la iveală dintr-o banală bucată de marmură de cinci metri ceea ce credea el că fusese menită să fie – celebra lui statuie David - și tu ai luat naștere în imaginația lui Dumnezeu înainte de a fi fost conceput de părinții tăi. Ai luat formă în imaginația Atotputernicului, înainte de a te forma în pântecele mamei tale, fiindu-ți atribuite încă din acel moment un loc în spațiu și un moment în timp în care să te naști. Iar gândul acesta ar trebui să te umple cu un simț de neclintit al destinului.

Acest lucru ar trebui să te impulsioneze să realizezi că menirea ta pe această lume este să devii asemeni lui Iisus. Și să devii precum Hristos înseamnă să devii altfel decât oricine altcineva. Să te eliberezi de ceea ce nu ești pentru a deveni persoana care ești menit să fii.

În schimb, noi, nu facem nimic altceva pe parcursul vieții, decât să renunțăm la unicitatea noastră, pentru că vrem să ne integrăm. În loc să îndrăznim să fim diferiți, ne sacrificăm amprenta sufletului pe altarul conformității.

Mark Batterson este pastorul principal al National Community Church (National.CC) din Washington, DC. Mark are un doctorat în științele leadershipului bisericesc la Universitatea Regent și este autorul a 24 de cărți, multe dintre ele figurând în topul bestsellerelor New York Times. Cărțile lui Mark Batterson reprezintă un alt mod de a transmite mesajul Bibliei. Sfaturile lui practice din aceste cărți pot fi aplicate cu ușurință de oricine, astfel încât să își modifice viața și să îi dea traiectoria dorită.
De același autor, la Editura ap! (ACT și Politon) au mai apărut și titlurile „Mereu învingător/ Win the Day” – despre cum putem ajunge să trăim viața pe care ne-am dorit-o dintotdeauna, propunându-ne un obiectiv simplu în fiecare zi: să trăim timp de o zi așa cum ne-am dori – și „Fă-o timp de o zi!/ Do It for a Day” o excelentă carte despre arta și știința formării obiceiurilor.

Cartea este împărțită în 5 părți, după cum urmează:

ACTUL I: O încredere sfântă

Descoperirea adevăratului sine începe cu o mai bună conștientizare a realității înconjurătoare și a adevăratei noastre misiuni pe acest pământ. Cartea aceasta te va ajuta să îți schimbi scara de valori și să acorzi atenție la ceea ce este cu adevărat important, lăsând în urmă superficialitatea și dorința de a face totul pentru a afișa imaginea pe care ne-o dorim, străduindu-ne însă mai puțin să devenim în adâncul nostru persoanele care ar trebui să fim.

Iată câteva idei pe care să le reții și la care să meditezi din această primă parte a cărții:

Destinul nostru este ascuns acolo unde ne așteptăm cel mai puțin. Mulți dintre noi ne urâm defectele. Însă prea puțini dintre noi se gândesc că de fapt, din cauza acestora, muncim mai mult în alte direcții, pentru a le compensa. Și astfel, ajungem să realizăm că destinul nostru este ascuns acolo unde ne așteptăm cel mai puțin. El nu se află numai în talentele și abilitățile noastre înnăscute; ci și în aptitudinile compensatorii pe care a trebuit să le dezvoltăm din cauza dezavantajelor pe care am fost nevoiți să le învingem.

Dumnezeu încearcă să-ți predea o lecție. Dacă o înveți, nu ai cum să dai greș. Fiecare experiență trecută te pregătește pentru o oportunitate viitoare. Cele mai importante lecții din școala vieții le învățăm prin experiențe directe. Testele sunt dificile, dar nu există altă programă mai eficientă. Și treci testul cultivându-ți caracterul, dezvoltându-ți talentul sau învățând lecția pe care Dumnezeu încearcă să ți-o predea prin acea experiență.

Fiecare întâlnire divină este precedată de o vreme a pregătirilor. Există o vreme când trebuie să fii în linia întâi, dar există și o vreme când trebuie să stai pe tușă. Există o vreme în care să fii în lumina reflectoarelor, dar există și o vreme în care să te afli în umbră. Moise a trebuit să păzească oi vreme de patruzeci de ani, înainte să poată conduce turma lui Israel. Apostolii au trebuit să pescuiască pești, înainte să poată pescui oameni. Și chiar și Iisus a trebuit să sculpteze capodopere în lemn, înainte să facă capodopere din noi.

Nu renunța! Vrem ca visurile noastre să devină realitate ieri. Dar eu am ajuns să apreciez ceea ce acum numesc „întârzieri divine”. Dumnezeu vrea să ajungi acolo unde vrea El mai mult decât vrei tu să ajungi acolo unde vrea Dumnezeu. Așa că respiră adânc, bucură-te de călătorie și gândește-te că Dumnezeu te va face să ajungi acolo când ești pregătit. Frustrarea din prezent va fi motiv de sărbătoare în viitor, dacă reziști suficient de mult.

Dezvoltarea caracterului este cheia viitorului tău. S-ar putea să nu vrei să fii acolo unde ești. Poate că te lupți cu depresia sau poate ești zdruncinat de o greșeală care pare de neiertat. Sau poate că ești sătul până peste cap să te simți sătul până peste cap. Dar Dumnezeu termină întotdeauna ce începe, atât timp cât tu nu renunți la El. Așadar, s-ar putea să nu-ți placă situația în care te afli acum, dar ea pot fi cheia dezvoltării caracterului tău.

Evenimente aparent nesemnificative pot duce la schimbări profunde de paradigmă. Un lucru care te va surprinde, în timp ce faci puțină arheologie personală, este felul în care evenimente aparent nesemnificative ți-au influențat sistemul de operare subconștient. Ceea ce pentru alții pare lipsit de importanță, ție îți poate schimba complet traiectoria vieții. Câteva gânduri pasagere devin amintiri de neuitat. Niște comentarii spuse în treacăt au un impact profetic.

Cu cât avem mai puțină încredere în Dumnezeu, cu atât vrem să controlăm mai mult.  Să recunoaștem: suntem obsedați de control. Vrem să controlăm circumstanțele. Vrem să-i controlăm pe ceilalți. Și, în cele din urmă, vrem să-L controlăm pe însuși Dumnezeu. Ne jucăm de-a Dumnezeu, încercând să-i controlăm pe toți, încercând să controlăm totul. Dar Dumnezeu nu ne-a cerut să fim Dumnezeu. Ne-a cerut să fim noi înșine. Iar problemele noastre legate de control sunt de fapt probleme legate de încredere.

Mulțumește lui Dumnezeu pentru dezamăgirile din viața ta! Aceste dezamăgiri se dovedesc de multe ori a fi întâlniri divine. Pot apărea deghizate în întârzieri divine sau le poți percepe ca dezavantaje. Dar, dacă-I oferi lui Dumnezeu o șansă, El îți te va răsplăti pentru aceste dezamăgiri.


ACTUL II: Simboluri ale vieții 

Această secțiune a cărții te invită să meditezi la trecutul tău și la modul în care interpretezi diferitele lucruri care ți se întâmplă. Pentru că, este de părere autorul, nu experiențele sunt cele care ne înalță sau ne distrug, ci interpretarea noastră și explicația pe care o găsim pentru experiențele respective, care în cele din urmă determină persoana care devenim.

În ceea ce privește simbolurile care, fără îndoială sunt prezente în viața fiecăruia dintre noi, acestea trebuie descoperite printr-un proces de arheologie personală în timpul căruia îți vei împărți viața pe capitole.

Întorcându-te la cele mai vechi amintiri, pune-ți întrebări: Care sunt ele? Sunt pozitive sau negative? Cum te-au modelat? Cum poate Dumnezeu folosi aceste experiențe trecute pentru a te ajuta să te îndrepți către destinul tău viitor?

Poate fi istovitor din punct de vedere emoțional să sapi în trecut, dar, nu uita, destinul tău se ascunde acolo. Roagă-te pentru o revelație. Ține un jurnal în care să-ți notezi gândurile. Începe să cauți acele simboluri misterioase din viața ta și apoi înconjoară-te cu ele!
 

ACTUL III: Stâncile caprelor sălbatice

Pornind de la exemplul lui David care i-a cruțat viața regelui Saul, deși ar fi putut să îl omoare, întrucât acesta îl persecuta, autorul te îndeamnă să procedezi asemeni lui în viața de zi și să ai încredere în judecata divină.

În această ordine de idei, lecțiile acestei secțiuni, la care autorul te îndeamnă să meditezi sunt următoarele:

De fiecare dată când îți compromiți integritatea, compromiți oportunitatea. Dacă vrei să-ți împlinești destinul, nu-ți compromite integritatea. Micile compromisuri sunt cele care duc la probleme majore. Dacă o iei pe scurtătură, s-ar putea să ți se pară că ai profitat de o oportunitate, dar de fapt o compromiți.

Cu cât ești mai nesigur, cu atât trebuie să construiești mai multe monumente. Cine construiește monumente pentru sine? Cel care are o părere proastă despre sine. Cei mai mulți dintre noi ne petrecem cea mai mare parte din viață încercând să ne dovedim valoarea în fața celorlalți, când nu trebuie decât să ne dovedim valoarea în fața lui Dumnezeu. Nu trebuie să-ți dovedești valoarea în fața oamenilor, pentru că dacă trăiești cu integritate, atunci nu numai că Dumnezeu îți va dovedi valoarea Sa, ci va dovedi valoarea ta în fața celorlalți.
 

ACTUL IV: Alter Ego

Această secțiune a cărții te invită să meditezi la alte aspecte ale vieții de zi cu zi și să te afunzi tot mai adânc în străfundurile ființei tale pentru a scoate la iveală adevărul despre tine însuți:

Smerenia este cheia împlinirii destinului. Nimănui nu îi place să se facă de râs. Din contră, facem tot ce ne stă în putință pentru a evita stânjeneala cu orice preț. Dar trebuie să ne confruntăm cu stânjeneala din același motiv pentru care trebuie să dăm greș: ne ajută să rămânem smeriți.

Dacă rămânem smeriți, nu există nimic ce Dumnezeu să nu poată face în noi și prin noi. Și nimic nu ne crește mai mult capacitatea de a ne păstra smerenia decât stânjeneala. Folosită cum se cuvine, o doză sănătoasă de stânjeneală ne face bine. Momentele stânjenitoare sunt precum antioxidanții spirituali. Ele scapă egoul de impurități fudule.

Moartea egoului este o modalitate de a renaște la viață. Fără doar și poate că momentele stânjenitoare sunt oribile. Dar sunt și minunate. Puține lucruri sunt la fel de eliberatoare precum puțină stânjeneală. Ne eliberează de presiunea prefăcătoriei și ne obligă să ne luăm mai puțin în serios. Într-un fel, stânjeneala este o modalitate de a-ți ucide egoul, ajutându-ne să ne împăcăm cu ceea ce suntem și, mai ales, cu ceea ce nu suntem.

Este nevoie de foarte mult curaj pentru a te arăta așa cum ești. Ba chiar, s-ar putea să fie cea mai rară formă de curaj. Viața multor oameni se învârte în jurul protejării și promovării alter egoului. Indiferent că sunt acasă, la birou sau la biserică, alter egoul lor este pe primul loc. Se prefac că totul este în regulă, chiar dacă mor pe dinăuntru. Încearcă întotdeauna să impresioneze oamenii, chiar și pe cei pe care nu-i plac. Și le este teamă să își arate îndoielile, visurile sau dezamăgirile, pentru că acest lucru le-ar pune în pericol alter egoul, care se presupune că este ireproșabil.

Școala, jobul, căsnicia sunt lucruri bune, dar nu lăsa ca ele să constituie baza identității tale, pentru că atunci când vei termina școala, când îți vei pierde jobul sau vei divorța te vei prăbuși cu totul. În schimb, dacă îți bazezi identitatea pe Hristos, eviți în totalitate crizele. Siguranța ta își are fundația în iubirea de neclintit a lui Dumnezeu, care nu se termină niciodată. Identitatea ta se află în Cel care este la fel ieri, astăzi și întotdeauna. Iisus Hristos devine piatra ta de temelie.

 
ACTUL V: Atelierul diavolului

Păcatul te împiedică să îți împlinești adevăratul destin. De fiecare dată când mergem pe o scurtătură păcătoasă, scurtcircuităm adevărata fericire. Păcatul poate produce un moment de plăcere, dar efectul secundar este întotdeauna nefericirea. Iar nefericirea este pe atât de trainică pe cât este plăcerea de trecătoare. Să păcătuiești este ca și cum ți-ai vinde amprenta sufletului la reduceri. Este un lucru la fel de prostesc cum a fost gestul lui Isav de a-și vinde dreptul din naștere lui Iacov pe un castron cu linte.

În suferința noastră se dezvăluie cel mai limpede sanctitatea lui Dumnezeu. În loc să încerci să repari ce s-a stricat, poate ar trebui să accepți lucrurile așa cum sunt. Poate că ceea ce s-a stricat este o binecuvântare deghizată. Așa cum o mamă se grăbește să ajungă la copilul ei care plânge, și Dumnezeu reacționează la suferința umană. Iar dacă Îi permiți, te va întregi în așa fel încât, într-o bună zi, vei ajunge să te bucuri de suferință ca dar de la Dumnezeu.

Asemenea trupului, care are capacitatea lui naturală de a se vindeca, și spiritul frânt va fi mai puternic decât înainte. Există vreo fortăreață în viața ta? Desfrâu? Furie? Mândrie? Până când nu cucerești aceste fortărețe, nu îți poți împlini destinul. Așadar, iată ce întrebare se ridică: ești dispus să te predai durerii pe termen scurt în schimbul unui câștig pe termen lung?

De cele mai multe ori, îl rugăm pe Dumnezeu să schimbe împrejurările în care ne aflăm, însă El nu vrea întotdeauna să schimbe împrejurările. Vrea să le folosească pe ele pentru a ne schimba pe noi! Și începe prin a dărâma fortărețele din viața noastră. Vestea bună este că Dumnezeu întotdeauna reface ceea ce strică.

La finalul vieții, vom fi pierdut respectul pentru cei care ne-au spus numai ce voiam să auzim. Când privești înapoi la propria viață, pe cine respecți cel mai mult? Presupun că există oameni în trecutul tău care te-au făcut să vezi un unghi mort sau două. Care au văzut dincolo de fațadă. Care te-au pus față în față cu un păcat. Care ți-au spus ceva ce nu voiai să auzi. Și i-ai urât în clipa aceea, dar acum îi respecți pentru asta. Oamenii care ne vor fi câștigat respectul sunt profeții care au avut curajul să riște relația, spunând lucruri pe care nu voiam să le auzim.

Dacă vrei să-ți descoperi amprenta sufletului, trebuie să începi și să termini cu Scriptura. Dacă nu citești Biblia cum ai putea sau ar trebui, probabil este din cauza unei probleme legate de un păcat din viața ta. Nu vrei să te uiți în oglindă, pentru că te condamnă. Preferi să ignori diagnosticul. Dar, dacă-l ignori, starea ta se va înrăutăți. Iar Biblia este mai mult decât un RMN care îți arată ce este în neregulă. Este și cel mai bun medicament profilactic. Nu este numai cel mai bun leac pentru probleme legate de identitate. Este și cea mai bună prevenție.

Nimic nu te izolează mai tare decât un păcat tăinuit. Iar Vrăjmașul vrea să îl păstrezi secret. De ce? Pentru că Dumnezeu nu va vindeca ceea ce nu mărturisești. Confesiunea este modalitatea prin care acceptăm diagnosticul sacru al lui Dumnezeu. Ascunzând adevărul, ne ascundem de adevăr. Ascunzând păcatul, ne ascundem de noi înșine. Iar acest instinct este la fel de vechi ca Raiul. Care a fost prima reacție a lui Adam după păcatul original? A încercat să-l ascundă. Și de atunci ne tot ascundem. Într-un fel, esența Raiului este libertatea de a fi tu însuți, gol-goluț. Este să nu ai nimic de ascuns. Să ții secret un păcat te costă mai mult din punct de vedere spiritual decât să-l mărturisești. Credem că vom muri dacă va fi descoperit adevărul, dar adevărul este că am reveni la viața.

Atunci când mărturisești un păcat, el nu te mai definește. Te definește grația lui Dumnezeu. David a fost trecut în rândul regilor care au făcut ce este drept în ochii Domnului.  David nu a fost definit de păcatul lui. Și nici tu nu ești. Nu, dacă ești întru Hristos. Nu mai ești definit de ceea ce ai făcut greșit. Ești definit de ceea ce a făcut corect Hristos. Virtutea Sa este identitatea ta. Virtutea Sa este destinul tău. Și promisiunea cu care am început este promisiunea de care trebuie să te agăți: nu este niciodată prea târziu pentru a fi cine ai fi putut fi.

***

Dacă vrei să-ți descoperi destinul, trebuie să petreci timp în prezența lui Dumnezeu. Nu există alternativă. Nu există altă opțiune. Adevărata autocunoaștere are loc numai în prezența lui Dumnezeu. Numai atunci când îl cauți pe El, te vei găsi pe tine. Iar dacă încerci să te găsești pe tine în afara relației cu Creatorul tău, îți vei afla o identitate greșită.