Albastru ca jazzul. Reflectii postmoderne asupra spiritualitatii crestine

Comentarii (12)

Pentru zile dificile Comentariu de Lucian

Evaluare

Una din cărțile mele preferate. Admir onestitatea lui Miller de-a afirma ceea ce gândește atunci când se raportează la realitatea instituțională a bisericii și la trăirile lui zilnice în umblarea cu Dumnezeu. Curajul de care dă dovadă și cutezanța în creionarea ideilor îl fac un autor a cărui voce merită ascultată. Nu de puține ori îl vezi oscilând între un soi de sinceritate debordantă și un realism lipsit de prea mult entuziasm. Rândurile din această lucrare sunt un medicament pentru cei răniți în cadrul adunărilor locale sau pentru cei ce au ajuns în impas în raportarea la divin. Când credința nu pare a mai funcționa, albastru ca jazzu' (Postat pe 29.07.2022)

Comentariu de Ghita Mocan -- 2 septembrie, 2010

Evaluare

<br><b>Donald Miller si jazzul vietii</b><br><br>Piata americana abunda de carti devotionale. Este la moda acum sa scrii pe subiect. Disciplinele spirituale sunt in prim plan, iar abordarea lor se face prin psihologizarea unor texte biblice. Pe langa toate acestea, ca o simfonie pe care nu ai unde sa o incadrezi, apare si cartea lui Donald Miller. Tradusa in romaneste sub titlul "Albastru ca jazzul" (Kerigma, Oradea), lucrarea este deopotriva biografica si spiritualizanta. Marile teme ale vietii crestine sunt interpretate intr-o tonalitate personala, cu o jovialitate rar intalnita. Miller se face uneori asa de vulnerabil ca ti-e frica pentru el. Citesti mai departe si afli o suita de amanunte care fiecare conduce (sau argumenteaza) un principiu. <br><br>"Unii oameni trec prin viata ca valiza prin gara; altii sunt tarati prin viata si ajung plini de vanatai. Uneori ma intreb daca noi trecem prin timp sau daca timpul trece prin noi.<br><br>Tema cronos-ului universal si maniera in care il receptam ca muritori este privita cu detasare. Ca un Eclesiast, autorul recunoastte ireversibiltatea timpului, dar ii acorda valoarea corespunzatoare. Este un timp in care il poti gasi pe Dumnezeu, e un timp in care te poti imprieteni cu El.<br><br>"Cred ca cea mai mare smecherie a diavolului nu e sa ne faca sa comitem vreun pacat, ci sa ne faca sa ne irosim timpul. De asta incearca diavolul din rasputeri sa-i faca pe crestini sa fie religiosi. Pentru ca daca reuseste sa-l atraga pe un om intr-un obicei, il va impiedica in felul asta sa se dedice lui Dumnezeu.<br><br><br>Pericolul ipocriziei paste la fiecare pas. Formalismul si un anumit confort spiritual sunt disonante care pot afecta simfonia. In valtoarea vietii, cititorul este chemat la discernamant si rigoare. Fuga de vinovatia proprie este o arma redutabila a lui Satan si pe care o foloseste in multe feluri.<br><br>"Cred ca orice persoana constienta, atenta la modul in care se petrec lucrurile din realitatea inconjuratoare, are un moment in care inceteaza sa mai dea vina pentru problemele lumii pe altii, eventual aflati in functii de conducere, si incepe sa se analizeze pe sine. Mie lucrul asta imi displace cel mai mult. Din spiritualitatea crestina acesta este principiul care imi vine cel mai greu sa-l aplic. Problema nu este una exterioara; problema e fiara nesatioasa care salasluieste in pieptul meu.<br><br>Coborand mai mult in strafundurile fiintei, nu se poate sa nu vezi cine esti. Nu cine ai vrea sa fii sau cine iti spun altii ca esti. E vorba de acea blitare a propriei stari, de recunoastere sincera a limitei. Nimeni nu se poate mantui singur decat daca vrea cu totdinadinsul sa se autoinsele.<br><br>"Cred ca orice fiinta omeneasca normala are un moment in viata cand se confrunta cu propria-i depravare. Stiu ca ceea ce spun suna foarte crestineste, foarte fundamentalist si intimidant, dar vreau sa va spun ca partea asta din tot ceea ce spun crestinii e adevarata. Cred ca Isus isi doreste tare mult ca aceasta idee a zdrobirii noastre sa ne devina foarte clara, si cred ca merita sa reflectam asupra ei.<br><br>Aceasta evaluare negativa -- in sensul ca are de-a face cu partea malefica din noi -- trebuie sa-si gaseasca si ea contrapunctul. Este vorba de acea hotarare personala, ferma de a-L urma pe Isus. Definitiv, neconditionat si irevocabil, iata cuvintele potrivite pentru relatia cu Mantuitorul.<br><br>"Cand am inteles ca decizia de a-L urma pe Isus se aseamana foarte mult cu decizia pe care ostaticii trebuie s-o ia de a-si urma salvatorii, am stiut ca trebuia sa decid daca sa-L urmez sau nu pe Isus. In schimbul smereniei noastre si a acceptarii milei lui Dumnezeu, ni se da o Imparatie. Si imparatia unui cersetor e mai buna decat iluziile unui om mandru."<br><br>Dizarmonia si falsul sunt pericole frecvente in partitura vietii. Si totusi, cu ceea ce Parintii Bisericii numeau trezvenie spirituala putem inainta. Nu trebuie sa ne intimidam, dar nici sa fim inconstienti.<br><br>"Satan vrea ca noi sa credem lucruri fara sens pe baza unor motive fara sens. Daca lucrurile in care credem ar fi cele bune, cele adevarate, nu ar fi atat de multe probleme pe pamant." <br><br>Spiritualitatea cotidiana si marturisirea ei fara echivoc sunt piesele de rezistenta ale bisericii locale. Orice am pune in loc nu vor fi decat surogate. A cultiva o astfel de atitudine, a intretine o astfel de atmosfera, iata marele deziderat al comunitatii de credinta.<br><br>"Eu nu cred ca vreo biserica este relevanta in cultura in care exista si pentru cautarile dintotdeauna ale omului daca ea nu crede in Isus si in puterea Evangheliei Sale. Daca presupusa noua biserica crede in muzica la moda si in pagini web cool, atunci ea nu e relevanta pentru cultura actuala. Ea nu e decat al instrument prin care Satan cauta sa-i faca pe oameni sa fie pasionati de nimic."<br><br>Crestinul trebuie sa poata trece dincolo de chingile logicii, sa intre in logica divinului. A te plia pe voia lui Dumnezeu si a te umple de uimire in fata Lui, ce poate fi mai satisfacator?!<br><br>"Toate minunatiile create de Dumnezeu se intampla exact deasupra matematicii si formulelor noastre. Cu cat ma ridic mai mult deasupra raspunsurilor mele exacte, cu atat perspectiva este mai tonifianta si inima mi se deschide mai mult in inchinare."<br><br>Donald Miller a reusit sa treaca dincolo. Prin ceea ce scrie si prin conferintele lui, omul acesta incearca sa cheme la discernamant. O viata traita din belsug este posibila, insa doar prin Hristos. A-l citi pe Donald infiripa in suflet un exercitiu de admiratie. Reuseste sa ne smulga din imediatul nostru si sa ne proiecteza in alte spatii. Te regasesti in cautarile lui, te bucuri cand se lumineaza din nou. Important este ca fiecare episod biografic se incheie, apoteotic, printr-o aruncare definitiva in bratele Domnului.<br><br>Sursa: www.coramdeo.ro (Postat pe 06.09.2010)

Comentariu de Vio Pop

Evaluare

Donald Miller spune lucrurilor pe nume, si te face sa iţi dai seama de influenta “spirituală” a mediului în care ai trait. Perspectiva lui asupra spiritualităţii creştine iţi deschide ochii pentru a observa cum stau lucrurile în societatea în care te afli. Cand am citit cartea am avut impresia ca scrie despre mine, m-am regăsit în multe din capitolele acestei carti. (Postat pe 22.06.2010)

Comentariu de andrei

Evaluare

super cartea!!! chiar mi-o placut!!! (Postat pe 23.03.2010)

Comentariu de Eliza

Evaluare

In afara de asta, cartea ar putea fi considerata o gura de aer proaspat pentru crestinii foarte obisnuiti cu aspectul religios, ritualic chiar al bisericilor (da, neoprotestante) locale. Autorul discuta probleme actuale, intrebari nepuse decat in gand de multi, intr-un mod sincer si degajat, asa cum nu se discuta in majoritatea comunitatilor crestine. Asadar, pentru cititorul neobisnuit cu a spune unor lucruri pe nume si cu a discuta probleme de natura crestina/religioasa intr-o maniera realista/umana, este o carte recomandabila, cu perspective noi.Posibila evaluare: bun - foarte bunCu toate acestea, subiectele sunt "umanizate" pana in a nu acoperi problemele si din perspectiva biblica, teologica. Cititorul neinstruit in aspectele practice si biblice ale trairii crestinului ar putea cadea in extrema de a lua lucrurile la un mod "usuratic", in ideea ca daca harul salveaza, "imi pot permite totusi sa...". Asadar cartea ar putea fi luata mai degraba ca o inspiratie de a privi lucrurile din alta perspectiva, dar nu imitata cu necesitate. La urma urmei, cartea este subintitulata "Reflectii non-religioase [...]" in limba engleza.Posibila evaluare: mediocru - bunCa o a treia perspectiva, e foarte posibil ca cititorul traind/activand in comunitati crestine realiste si cu usi deschise sau traind mai degraba intr-un mediu laic sa nu descopere multe lucruri noi in textul acestei carti, ci poate doar o confirmare ca nu este singurul care simte astfel.Posibila evaluare: satisfacator (Postat pe 15.02.2010)

Comentariu de andrew

Evaluare

arty, da, ar putea fi considerat un joc de cuvinte, insa nu mi se pare un compromis, fie el si nefericit, atata timp cat in sintagma "albastru ca jazzul" nu apare si ideea de "blue", ca stare de spirit. Cum ar fi fost tradus altfel: "trist ca jazzul"? sau "deprimant ca jazzul"? Nu merge, pentru ca jazzul nu e neaparat trist/deprimant. Si revin, daca citesti cartea in original, vei vedea ca, tinand cont de contextul in care apare de doua ori un carte "blue like jazz", nu cred ca e tradus gresit. (Postat pe 16.05.2009)

Comentariu de arty

Evaluare

Eu cred ca este un joc de cuvinte. Traducerea romaneasca mi se pare un compromis nefericit. Jazzul este "blue" dar nu albastru...in fine, cartea e tiparita, nu se mai poate face nimic. O sa o cumpar in cel mai scurt timp, o asteptam de mult, este, se pare, cea mai citita carte a anului 2008 (in cercurile crestine). Felicit editura pentru aducerea ei in lb romana (Postat pe 16.05.2009)

Comentariu de andrew

Evaluare

Titlul e tradus corect. Am cartea in engleza si am confruntat traducerea cu originalul. "blue like jazz" apare de vreo trei ori in original, si de fiecarea data, traducerea corecta, raportata la contex, e aceasta: albastru ca jazzul. Nu e vorba de o anume stare de spirit, cum s-ar putea crede... (Postat pe 15.05.2009)

Comentariu de arty

Evaluare

Sunteti siguri ca ati tradus corect titlul?In contextul muzicii jazz "blue" are o alta semnificatie. Este cea regasita in expresia "I'm feeling blue" (nu, nu se simte nimeni albastru....) (Postat pe 15.05.2009)

Comentariu de vaxaly

Evaluare

Dumnezeu in momente <br>Dumnezeu privit prin credinta (alegerea de a crede in adevarul unui lucru) devine Taumaturgul esecurilor noastre. Astfel, Dumnezeu ramane mereu in clipele noastre de cadere, caderi pentru a renaste cu forte proaspete sau caderea unei renuntari din agonie. Sunt momente in care totul devine albastru ca jazzul si planul maret corijeaza schemele logicii noastre tampe. In momente critice aruncarea in gol pare nebunie sacra. A pierde tot Pamantul nu este infern, ci rai. A pierde controlul nu este cadere, ci devenire. Agonia, daca gramul de credinta inca exista, va ridica cu inversunare noua aripile de plumb eliberandu-le de moarte. Astfel, a pierde totul in momente critice devine binecuvantare si rai, dincolo de logica unei scheme umane. Dumnezeul credintei noastre devine controlul si stabilul, concretul si abstractul, viata fara de moarte. Credinta trebuie investita in momente zilnice, ca astfel sa poata fi apta de a deveni Dumnezeu si stabilitate cand zborul nostru devine apter.<br>Aripile ne sunt in momente, in Dumnezeu. Clipele de esec sunt doar umanitate vrednica de reabilitate.<br>Infernul nu este absolutul. Dumnezeu da.<br>Acum e momentul (Postat pe 09.05.2009)