Adevar istoric. Documente si date din istoria bisericii

PREFATA

"...Nu umblam cu viclesug si nu stricam Cuvantul lui Dumnezeu. Ci, prin aratarea adevarului, ne facem vrednici sa fim primiti de orice cuget omenesc inaintea lui Dumnezeu. " 2 Corinteni 4: 2

Adevarul este cel mai de pret lucru inaintea lui Dumnezeu, mai de pret decat intreaga creatie: "Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece" (Matei 24: 35). "Cuvantul Tau este Adevarul" (loan 17: 17) si numai cunoasterea Adevarului elibereaza pe om si de pacat si de invataturi gresite (loan 8: 32).
Nu putem cunoaste adevarul decat daca suntem aproape de el, langa el, in el chiar.
Cata deosebire este intre un rau la izvorul lui, limpede ca lacrima, si acelasi rau dupa ce a trecut prin multe orase, fiind plin cu tot felul de murdarii aruncate in el, incat nu mai poti bea din apa lui, nici sa faci baie in el. Asa este si cu raul adevarului din Noul Testament. Mergand la izvorul lui este curat si inviorator. Trecand prin istorie s-a tulburat.
Departarea in timp si spatiu denatureaza adevarul: "Tu insa ai urmarit de aproape invatatura mea..." (Timotei 3:10). Asa ii scria sf. ap. Pavel ucenicului sau Timotei. "Apropiati-va de El..." (1 Petru 2: 4). Numai apropiindu-ne de Domnul Isus si de Cuvantui Lui, Sfanta Scriptura, putem afla adevarul care ne face slobozi si ne mantuieste. Au trecut 2000 de ani de la intemeierea Bisericii lui Hristos, deci o departare destul de mare pentru noi cei de astazi. Cum putem afla adevarul despre Biserica si asezarile ei? Apropiindu-ne de Hristos, de Cuvantui Lui, care a fost scris atunci. "Asa vorbeste Domnul: 'Stati in drumuri, uitati-va si intrebati care sunt cararile cele vechi, care este calea cea buna: umblati pe ea si veti gasi odihna pentru sufletele voastre.' (Ieremia 6: 16). Calea pe care ne-o arata Cuvantul lui Dumnezeu este calea veche-noua, singura cale buna. Tot ceea ce nu se potriveste cu acest Sfant Cuvant, este minciuna, si minciuna trebuie lepadata indata, pentru ca amanarea lepadarii ei perverteste cugetul si sufletul nostru.
Prin strangerea acestor date istorice, nu cautam altceva decat slava Domnului si a Adevarului. Vrem ca Sfantul Cuvant al lui Dumnezeu, atat ca litera cat si ca duh, sa straluceasca si mai mult, ca prin stralucirea aceasta cautatorii mantuirii sa fie descurcati din hatisurile minciunii crescute o data cu Adevarul in decursul veacurilor. Apa istoriei a depus atata mal si vreascuri, incat Hristos Mantuitorul este tot mai departat si acoperit de ochii celor ce au nevoie de El. Lucrarea de fata este o modesta unealta pentru a da malul la o parte si sa curete hatisurile de pe langa Adevar. Omul, pentru izbavirea lui de sub robia mortii si a pacatului, are nevoie de Isus Singur si de Cuvantul Lui singur. Caci daca Isus Singur (si Cuvantul Lui singur) nu poate mantui pe om de pacate si sa-i dea viaja vesnica cine sau ce alt ceva ar mai putea? Lucrurile pe care le-a adaugat omul In scurgerea vremii? Caci este un fapt cunoscut, crestinismul a suferit alterari.
lata ce spune prof. D. Murasanu, in lucrarea sa "Istoria literaturii romane", pag. 5: "Paganismul strabunilor care s-au contopit pentru a da nastere poporului roman, n-a fost insa cu totul invins de crestinism, ci numai supus unei adaptari si a last urme adanci, prin atatea superstitii si datini populare amestecate cu ceea ce vine din adevarata invatatura noua."
Arheologii, pentru a descoperi obiecte vechi, pe baza carora sa scrie istoria omenirii, fac diferite sapaturi in locurile vechilor asezari omenesti, care, in decursul vremii, au fost acoperite cu mult pamant si alte materii. Cand se gasesc obiecte de valoare, chiar daca sunt deteriorate, sparte, se reconstituie cu deosebita grija si se curata, pentru a putea fi studiate.
Credinciosii sinceri si adevarati ai Domnului Isus sunt niste "arheologi duhovnicesti". Ei fac sapaturi in istoria bisericii, pe care, in decursul vremii s-a depus atata "pamant" (teoriile si lucrarile oamenilor).
De cele mai multe ori obiectul adevarului este spart si sters, de aceea se cere o deosebita grija pentru reconstituirea lui. Modelul dupa care stim cum trebuie sa fie obiectul adevarului, este Cuvantul lui Dumnezeu, care ni s-a pastrat nealterat. Ceea ce nu se potriveste cu Modelul, nu-i adevar.
Ceea ce se spune despre poporul roman se poate spune despre toate popoarele zise crestine. Oricat de veche ar fi minciuna, tot nu poate deveni adevar prin vechimea ei. Nu vechimea unui obicei, sau a unei randuieli, garanteaza ca este adevar, Diavolul, tatal minciunii, este mai vechi decattoti oamenii. El a mintit de la inceput si a cautat sa strice adevarul, incepand cu prima pereche de oameni. Daca un obicei, o randuiala sau invatatura nu se potriveste cu Cuvantul lui Dumnezeu, sa le lepadam! Nu este o cinste adusa lui Dumnezeu, tinand o invatatura omeneasca, chiar religioasa fiind, cand vedem clar ca ea contrazice Sfanta Scriptura. "Degeaba ma cinstesc ei, invatand ca invataturi niste porunci omenesti" (Matei 15: 9).
Toata traditia - care nu se potriveste cu Cuvantul lui Dumnezeu - este o minciuna. Este unul din mijloacele diavolului de a ne desparti de Cuvantul lui Dumnezeu. Tot ce ne desparte de Cuvantul lui Dumnezeu, ne desparte de Adevar, ne desparte de Dumnezeu.
La alcatuirea acestei lucrari, facem mai putine comentarii, lasand sa vorbeasca textul citat. Gandim ca in felul acesta ferim adevarul de valul care, eventual, s-ar pune pe fata lui, prin gandurile si explicatiile noastre.
Dorim ceea ce dorea si sf. ap. Pavel: "Hristos sa fie totul in toti"(Col. 3: 11), HRISTOS SINGUR.

Slavit sa fie Domnul!
Sibiu, 1957
Nicolae Moldoveanu

CUPRINS

1. Prefata
2. Istoria
3. Bibliografie
4. Adunarea
5. Rugaciunea
6. Cantarea
7. lerarhia
8. Forme de cult
9. Tainele
10. Crucea
11. Icoanele
12. Postul
13. Sarbatorile
14. Cultul ingerilor si al sfintilor
15. Cultul Maicii Domnului
16. Invataturi despre Sf. Treime
17. Sinoadele
18. Biserica si puterea lumeasca
19. Partide si erezii
20. Traditia
21. Sfanta Scripture
22. Unele persoane mai insemnate in istoria bisericii
23. Diverse
24. Explicarea unor cuvinte
25. Adevarul